” Al doilea război mondial. Anul 1944. Armata aliaților elibera primele teritoriile din Ardeal. Trupele maghiare se vedeau nevoite să se retragă.
14 octombrie. Zi senină de toamnă… În preajma unei căsuțe de lemn aflată la ieșire din Moisei, spre Borșa, au fost aduși cu un camion, 31 de prizonieri din lagărele de muncă forțată din Vișeu. Au fost prinși în timp ce vroiau să se întoarcă la familiile lor și acuzați de trădare.
Satul era pustiu…Locuitorii fuseseră evacuați înainte de către trupele maghiare. Un lătrat de câine rătăcit mai răzbea din depărtare. În aer, un miros apăsător de fum îți strâmba nările.

Deodată, tăcerea aparentă este ucisă de zgomotul camionului și strigăte stridente de bărbați.
Prizonierii, sunt coborâți în grabă din camionul cu prelată sub amenințarea mitralierelor.
Primii doisprezece au fost duși în căsuța de lemn iar ceilalți 19 au rămas afară cu ochii împietriți…
-La ce vă uitați, nenorociților, răcni un soldat. În coloană cu voi și mergeți încet spre șosea!!!
După câțiva pași, o rafală de mitraliere i-a țintuit locului…Dâre de sudoare le picurau pe frunte iar fiorii reci ai morții le asaltau șira spinării. Prin minte le-a trecut preț de o secundă imaginea camarazilor care erau în casă…știau că nu mai sunt. Îi ciuruiseră, trăgând din plin prin pereți și ferestre…
Unul dintre cei din coloană,a început să plângă, în timp ce câțiva, murmurau cu buzele uscate de spaimă o rugăciune…
Noi strigăte i-au îndemnat să intre într-o altă casă din apropiere și să stea cu fața la perete.
Au închis ochii știind că urma să se termine curând. De la ferestre veneau sute de gloanțe care îi secerau rând pe rând….

Deasupra satului se lăsă un moment de tăcere. Moartea plutea n aer…
-Să terminam cu porcăria asta, rânji unul din călăi, aruncând o făclie aprinsă peste o căpiță de fân din apropiere. În mai puțin de un ceas, multe alte case din sat au fost incendiate după care camionul a plecat, lăsând mormane de cadrave calde în marea de flăcări.
Doi dintre cei căzuți au reușit cumva să traiască acoperiți de trupurile fără viață… au fugit după ce călăii au părăsit zona cu imaginile apocaliptice încă vii în minte….
De la masacrul din Moisei au trecut mulți ani. Timpul pare să mai fi spălat din ororile acelei zile…. Ce se păstrează acum este una din casele unde au avut loc execuțiile, transformată în muzeu. ”

Casa Martirilor din Moisei

[mashshare]

Aici va aparea parerea lui ZiggY.Aici va aparea parerea lui ZiggY.Aici va aparea parerea lui ZiggY.Aici va aparea parerea lui ZiggY.Aici va aparea parerea lui ZiggY.Aici va aparea parerea lui ZiggY.Aici va aparea parerea lui ZiggY.