” Fiecare achiziție din muzeu are istoria ei. De exemplu, este un pătuț de lemn pentru copil, vechi, foarte frumos lucrat.
Îmi amintesc că mi-a zis cineva de el și am dat fuga să-l văd. Urma să mă întâlnesc cu proprietarul. Era un bătrânel de vreo 70 de ani…un „unteș” cum se spune la noi.
Nerăbdător, îi spun: Unteșule, l-am văzut și îmi place. Îl vreau. Cât să-ți dau pe el ?
Calm și serios îmi răspunde: „Domnucule dragă, cât o-i vre dumata ”
Ce să-i zic… Mă gândeam la un 25 de lei.
Stă, se uită la mine fix, se gândește…”No, face 50 de lei și e al dumitale.”
Parcă era „cât o-i vre dumata”, îmi spun în sinea mea sceptic.
Bătrânul continuă pe același ton lent dar serios: De nu, îl tau și-l pun pe foc.
Știam că e destul de rar obiectul și a fost „musai” să-l cumpăr. „

[mashshare]

Aici va aparea parerea lui ZiggY.Aici va aparea parerea lui ZiggY.Aici va aparea parerea lui ZiggY.Aici va aparea parerea lui ZiggY.Aici va aparea parerea lui ZiggY.Aici va aparea parerea lui ZiggY.Aici va aparea parerea lui ZiggY.