” Să intri într-o închisoare, fie ea și transformată într-un muzeu… e o senzație care-ți rămâne întipărită în memorie…
Plimbarea prin centrul Sighetului, ne-a condus de pe frumosul pietonal ce dimineața, zumzăia de trecători la sumbrul Memorial al Durerii…pe bună dreptate numit așa căci această fostă închisoare comunistă a fost o fabrică de suferință și cruzime…

Pășeam pe coridoarele cu podeaua din plasă printre celulele unde acum câteva decenii zăceau „dușmanii de moarte ai poporului”. O tâmpenie de idee…ne spuneam, una pentru care mulți au murit.
La un moment dat, ieșim către o curte interioară unde privirile ni s-au fixat pe ceva ce părea atât de real…un grup de statui de bronz care merg fără speranță spre un zid înalt.

Ți se făcea pielea de găină văzând o statuie fără cap și o mână arătând spre condamnați. Fiecare avea un mod ciudat de a-și exprima durerea..unii se fereau, alții implorau cerurile în timp ce alții mergeau direct spre zidul morții.

Și totuși era ceva ciudat de interesant la aceste statui…din corpurile mutilate puteai să observi în același timp o demnitate, o stare de rugăciune și chiar o mulțumire pentru că se află împreună…chiar și în ghearele morții.

Să fie asta încă o dovadă că spiritul uman se poate înălța deasupra oricăror condiții?

Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței

[mashshare]

Aici va aparea parerea lui ZiggY.Aici va aparea parerea lui ZiggY.Aici va aparea parerea lui ZiggY.Aici va aparea parerea lui ZiggY.Aici va aparea parerea lui ZiggY.Aici va aparea parerea lui ZiggY.Aici va aparea parerea lui ZiggY.