” Muzeul de etnografie din Sighet ne-a arătat secretele fabricării porților maramureșene tradiționale. În satele de pe valea Marei, a Cosăului sau a Izei,acest meșteșug e încă viu.

Din falnici stejari, sculptorii în lemn pregătesc cu răbdare prima dată stâlpii, trei de regulă, fruntarul (pragul de sus) și hăizașul( acoperișul din șindrilă).

Tradiția ne spune ritualul tăierii lemnului pentru oastfel de poartă. Mai întâi, întreaga familie se adună în jurul copacului pentru a-i cere iertare pentru că l-au doborât, cu promisiunea că în primăvară, un altul va fi plantat.

Toamna, când „sângele copacului-seva se retrăgea în rădăcină, avea loc tăierea…în nopțile cu lună plină, pentru ca mai apoi, lemnul porților să alunge spiritele necurate din preajma caselor.
Lemnul brut eradus din pădure în ateliere, în zilele ” de dulce” -marţi, joi sau sâmbătă…Sunt și acum zile aducătoare de noroc şi belșug.

Apoi, meșterii cu a lor pricepută mână, creează stâlpii.
Întocmai precum niște gărzi de elită în costume strălucitoare, ei sunt „îmbrăcați” în armuri de lemn, cu simboluri felurite…funii răsucite, cruci sau soarele care protejau familia și averea țăranului dar și mici povești, în imagini, cu tâlc pe care vrând-nevrând le vedeai la intrarea în gospodărie.

Un meșteșug fantastic, ne spuneam în minte, plimbându-ne printre stâlpii expuși în muzeu. ”

Muzeul de Etnografie

[mashshare]

Aici va aparea parerea lui ZiggY.Aici va aparea parerea lui ZiggY.Aici va aparea parerea lui ZiggY.Aici va aparea parerea lui ZiggY.Aici va aparea parerea lui ZiggY.Aici va aparea parerea lui ZiggY.Aici va aparea parerea lui ZiggY.