Văzând aceste lucruri, conducătorii marilor orașe s-au gândit să impoziteze într-un fel această activitate. Atunci, ei au construit vămile și au stabilit diverse taxe pentru cei care intră cu mărfuri în oraș. Aceste taxe diferă de la o zonă la alta. În unele locuri, taxa vamală o reprezenta o parte din marfă iar în alte locuri, exista o taxă fixă.
În Arad, unul din punctele vamale era pe podul care trece Mureșul dinspre părțile Banatului. Aici s-a construit și o casă specială pentru vameși. Aceștia aveau rolul să verifice tot ce intră în oraș și să perceapă o anumită taxă pentru toate mărfurile care erau trecute pe aici. Pe fațada acestei clădiri încă se mai poate distinge stema orașului din acea vreme.
[mashshare]
Calea cea mai scurtă de a deveni negustor
În drumul meu am auzit foarte multe povești. Cele mai multe le-am auzit prin hanuri, de la călători și negustori din toate zonele. După ce am decis să mai petrec puțin timp pe aici și m-am hotărât să mă implic într-una din activitățile orașului am ajuns să vorbesc cu tot felul de oameni.
După ce am discutat cu un meșteșugar, care m-a îndrumat spre negustorii veniți din alte orașe, mă îndreptam spre casa vămii de peste râu. Soarele cobora deja ușor spre asfințit așa că mă grăbeam. Am ajuns acolo chiar înainte de apus.
– Bună ziua domnule vameș! Unde sunt negustorii de care am auzit că trec pe aici?
– Ziua bună, tinere! La ora asta nu mai trece nimeni.
– Dar de obicei trec mulți?
– Da tinere, vin cu mărfuri, care mai de care mai alese. Străbat mult drum până să ajungă aici. Ei spun că merită, deși plătesc vamă la intrarea în oraș, la plecare toți sunt mulțumiți.
– Cum aș putea să stau de vorbă cu unii dintre ei?
– Ai venit la timpul nepotrivit. Întoarce-te dimineață. La răsăritul soarelui deja e plin pe aici. Te aștept.
– Mulțumesc, mă întorc mâine!
M-am întors în oraș și m-am dus direct la han. Întunericul deja intrase în drepturi și oboseala de pe drum începea să mă ajungă. M-am întins în pat și cu gândul la ziua de mâine am adormit.
Următoarea zi, zorii zilei m-au prins pe drum. Eram hotărât să stau de vorbă cu acești negustori. Am ajuns la casa vămii să chiar în momentul când soarele răsărea. Zona era deja împânzită de tot felul de oameni. Căruțe care mai de care mai încărcate stăteau la rând să fie verificate și să intre în oraș. Mă apropii, îl salut pe vameș și merg mai în spatele rândului să văd cu cine aș putea vorbi. Ajung lângă un domn cu o căruță puțin mai diferită decât celelalte.
– Ziua bună, domnule negustor. Ce aveți aici?
– Salutare! Am fructe exotice de la malul mării. Ești interesat să cumperi?
– Interesat? Mai mult de atât, vreau să fac în așa fel să intru în breasla dumneavoastră.
– Cum te numești?
– Ziggy e numele meu.
– Eu sun Ruben. Ziggy, nu e nici o breaslă. Treaba e simplă la noi, ai marfa și trebuie să te descurci să o valorifici. Provocarea e să știi să pui valoarea corectă.
– Cum facem să învăț și eu unele lucruri?
– Am o idee. Te las pe tine să te ocupi de fructele astea și eu mă întorc diseară să îmi iau partea. Am plătit 4000 de lei pe toate. Vreau să îmi aduci 5000, restul e al tău.
– Bine, facem afacerea.
– Bun Ziggy, te las singur chiar de aici, am să mă ocup de alte treburi. Ne întâlnim mai spre seară.
– Spor la treabă vă urez!
A plecat fără să îmi dea nici o indicație. Mă simțeam într-un fel provocat de situație și abia aștept cu nerăbdare să văd cum se termină toată aventura asta negustorească.
Îmi treceau prin cap tot felul de idei cum aș putea să obțin un preț cât mai bun pentru fructe. Nu m-am putut abține însă să nu gust și eu din fiecare. Erau fruste exotice iar din unele nici nu mai gustase-m vreodată.
- Îmbunătățește-ți strategiile de business la TopHotel Conference 2024! - aprilie 17, 2024
- Înscrierile în competiția TopHotel Awards 2024 sunt deschise! - martie 5, 2024
- Industria ospitalității se reunește la TopHotel Conference & Awards 2023! - mai 19, 2023
Leave A Comment