Airbrush Satu Mare

„În airbush îs niște culori foarte vii și o dată ce ai contact cu lacul de mașină, e mat pentru că vopseaua se usucă și e mat, iar desenele parcă se deschid…Eu am desenat avatarul și i-am zis omului că nu știu dacă o să iasă așa fosforescent cum pare în film, că filmu-i electronic, bate o lumină din spate, e un monitor șe lumina albastră se vede fosforescent. Când desenezi, nu poți crea electronul ăla, ca să se vadă fosforescent. Pur și simplu, nu că am reușit, dar au ieșit efectele alea cu ajutorul lacului până la urmă. Eu când am desenat, nu s-au văzut. Când am început să dau cu lac, a început să se vadă stilul ăla. Lacul a făcut tot efectul; asta e încă 50% din frumusețea desenului; faci 50%, îți place, mai dai încă un strat de lac, e și mai beton! Aia e ultima parte când îți iese cel mai tare.”

„Când studiezi o imagine mai mult, o zi- două, ai o imagine completă. Prima oară când îți dă omul, zici: ‹Ai, de capul meu!›. Dacă stai să te uiți la fiecare detaliu, ți-i greu la început, în primele 10 minute. Când te pui să desenezi, începi așa: ‹Hai, un ochi!› și pe ochiul ăla nu mai stai 10 minute, stai în jur de 20. Deja știi fiecare firicel și încetul cu încetul, cum tot ai făcut, când te uiți la tot desenul la urmă când l-ai terminat, zici: ‹Ce a fost atât de greu?›”

[mashshare]

ZiggY

Airbrush în ritm de autodidact

Mi-a plăcut să învăț întotdeauna! Întâi la școală, lucruri care mi se ofereau deja. Poveștile erau
preferatele mele.

Mi-a plăcut să învăț întotdeauna! Întâi la școală, lucruri care mi se ofereau deja. Poveștile erau
preferatele mele.
Când am mai crescut, am vrut să învăț mai multe, în ritmul meu. Așa se face că mi-am
asumat rolul de autodidact în călătoria Zig Zag prin România.

În continuare, ador poveștile!
Cât am stat în Satu Mare am cunoscut un tânăr ca și mine, cu dor de a învăța, ca autodidact.

Obiectul lui de studiu ? Airbrush!

L-am întâlnit într-o cafenea, de lângă filarmonică. Citisem câte ceva despre Airbrush înainte și stiam că o să am de-a face cu un artist.

Într-adevăr, simțul lui artistic a început să funcționeze din primele minute:

– Ziggy ai văzut tablourile pe care le au aici pe pereți ? Uite ce perspective interesante. Asta ar merge așa, aici cred că s-ar putea face așa.

Eram uimit cât de repede venea cu idei noi.

L-am întrebat cum a ajuns să fie un autodidact în airbrush.

– Ziggy, habar nu aveam de tehnica asta până ce nu am văzut la cineva care avea motorul cu un desen de acest tip.

A fost ca revelație. Am început să învăț efectiv după ce mi-am cumpărat pistolul pentru airbrush. De aici, filmulețele de pe youtube, training-urile, articolele, toate mi-au fost de folos. A fost un proces prin care am învățat dar prinsesem gustul.

– Și ce s-a întâmplat apoi ?

– Am avut provocarea de a le explica altora ceea ce fac, cum îi ajută și de ce valorează cât valorează. Oamenii încep să înțeleagă ușor ușor când te concentrezi pe a-i ajuta să înteleagă ce au de câștigat.
Aproape două ore mi-a povestit multe despre airbrush, despre tehnicile sale și direcția pe care vrea s-o urmeze mai departe. Vrea să facă performanță în domeniul acesta.

Ne-am despărțit cu idea că voi vedea curând live mai multe tablouri realizate de el-care seamănă izbitor de mult cu imaginea reală.

Iar dacă tot vorbim despre artiști, hai să-ți spun povestea unei tinere pasionate de pian.

Echipa Zig Zag prin România