Împărăteasa cea tristă și versurile făcătoare de minuni

A fost odată, într-un regat frumos împodobit și colorat cu tot felul de flori, un împărat bun și blând la suflet. Toată împărăția îl iubea și cu toții trăiau în pace și armonie. Acesta și-a găsit o soție pe măsură alături de care a întemeiat o familie și conduceau împreună acea împărăție fără nici o grijă. Până într-o zi, când asupra împăratului s-a abătut o boală gravă și în scurt timp a părăsit lumea celor vii. Întregul regat a intrat în doliu și l-au jelit. Anii au trecut și oamenii au revenit la treburile lor, numai împărăteasa nu își mai revenea din supărare.

Aceasta plângea mai mereu și era tare mâhnită.
Mergând prin tot felul de ținuturi, am auzit și eu despre frumusețea acestui regat și când am ajuns aici am văzut total opusul.
– Ce s-a întâmplat aici? întreb eu un țăran care tocmai își săpa ogorul.
– Ce să se întâmple, tinere. Acum câțiva ani, împăratul a căzut grav bolnav și nu și-a mai revenit. A plecat pe lumea ailaltă și de atunci împărăteasa tot îl plânge. Nimic nu o face să uite necazul prin care a trecut. Totul de atunci a început să devină gri. Nimeni nu se mai îngrijește de bunăstarea împărăției.

– Oare un ceteraș vesel nu ar încânta-o?
– Au încercat mulți. Au venit chiar și cu circul. Au adus tot felul de animale și acrobați, dar nimic nu a făcut-o să zâmbească. A venit până și o babă cu nu știu ce licoare a uitării, dar tot nu a reușit să o aducă la normal.
– Știu eu pe cineva care ar putea să îi schimbe starea. Am cunoscut, nu departe de aici, pe cineva care scrie versuri. Și așa frumoase sunt versurile sale că te fac să uiți de toate și parcă simți că trăiești ca un mic copil.
– Merită încercat tinere, dar nu cred să dea roade.
Nu am mai stat pe gânduri și am pornit spre acest prieten, scriitor de versuri făcătoare de minuni. A acceptat cu drag să vină și să recite în fața unei împărătese. Spuse chiar că nu a mai avut o astfel de onoare.

Ne-am înfățișat împreună în fața domniței și a început să recite una din poeziile sale. De la primele versuri, fața împărătesei începea să se lumineze. Se vedea că îi plac și chiar a început să zâmbească. Văzând acestea, toată lumea s-a bucurat și ne-au rugat să rămânem la palat. Prietenul meu a acceptat cu drag și de atunci îi recită poezii împărătesei în fiecare zi. Întreaga împărăție a început să își recapete strălucirea și faima. Eu am plecat mai departe, dar nu am uitat de minunăția și puterea versurilor acestui om. Toți cei care ascultă versurile prietenului meu sunt parcă readuși la viață și văd adevărata frumusețe. E minunat să poți asculta așa ceva.

Muzica unor versuri de drag și romanță sunt cu mult mai îm-bietoare decât zbiaretele de frică ale unui prunc în suferință. Căci și la așa ceva, am apucat să asist…