Istoria cărților din Oradea – Biblioteca Gheorghe Șincai

Încă din secolul XIX se dorea înființarea unei biblioteci publice în Oradea dar aceasta a fost deschisă la începutul secolului următor. Mai exact în 1911. Deși după doar 4 ani aceasta număra aproape 14 000 de cărți, astăzi biblioteca deține aproape 700 000.

Până în 1973, aceasta este numită Biblioteca municipală Oradea iar de atunci numele îi este schimbat în Biblioteca Județeană Bihor. Își menține acest nume până în 1991, când primește numele de Biblioteca Gheorghe Șincai.

Cei care vin aici pot beneficia de multe altele pe lângă cărți și publicații din toate domeniile. Biblioteca Gheorghe Șincai deține un centru de informare comunitară, o mediatecă atât în limba română cât și în limba franceză, o sală de lectură cu legătură fără fir la internet și este partener al proiectului național BIBLIONET. În cadrul acestui proiect susține în spații proprii organizarea de expoziții, conferințe culturale și vernisaje de artă.

[mashshare]

ZiggY

Mărul cu mere de aur și cartea secretă

În vremuri demult apuse, în partea asta a meleagurilor poporului de pe care învăț trăia o tânără copilă, floare din grădină, frumoasă ca o zână. Această copilă era invidiată de surorile ei și ducea un trai greu din pricina asta. O îmbrăcau în cele mai zdrențuite haine și îi dădeau să mănânce doar resturile care cădeau de la masa lor. O puneau la treburi grele și o trimiteau la câmp fără mâncare. Într-o zi, stătea în mijlocul câmpului și plângea, tristă și înfometată.

Atunci, într-o clipă, un pom cu frunze de argint și mere de aur a crescut lângă ea și o voce i-a spus:
– Doar tu vei putea mânca ceste fructe și doar tu le vei putea atinge.
Cu ochii înlăcrimați se ridică și se înfruptă din merele zemoase și sănătoase. Atunci jură să păstreze secretă locația mărului și să aibă grijă ca nimeni să nu ajungă aici. A dus o viață bună și a trăit mulți, mulți ani mâncând din acele mere. La bătrânețe a scris o carte cu secretul mărului de aur și cu indicii pentru a ajunge la el. A ascuns bine acea carte și nu a spus nimănui de ea.
Am auzit și eu această legendă și am început să întreb în stânga și în dreapta cu speranța că voi găsi mai multe detalii.
– La bibliotecă sigur vei găsi scrieri vechi despre acel măr. îmi spuse un bihorean care trăia în munți.
Mi-am îndreptat pașii spre biblioteca județeană și am întrebat:
– Unde găsesc informații despre povestea mărului de aur?
– Nu cred că avem așa ceva dar poți să cauți în spate, acolo avem cele mai vechi cărți. Poate găsești ceva printre ele.

Am mers în spate și am căutat ore în șir printre cărți. Într-un colț, bine pitită sub alte cărți, în fundul unui raft, am găsit o carte prăfuită semnată de acea copilă. Bucuros am băgat-o în geantă și am plecat fără să spun nimic. Ajuns într-un loc ferit de lume, am deschis cartea și am început să o studiez. Era scrisă într-un limbaj destul de ciudat dar reușeam ușor să o descifrez. Am reușit momentan să aflu doar despre proprietățile magice ale merelor. Ele te întineresc, îți dau energie și îți prelungesc viața.

Echipa Zig Zag prin România