Sunt mulți care-și perindă pașii prin centrul orașului și de multe ori trec pe lângă locuri și clădiri fără să știe ce mister sau povești se ascund în spatele lor. La fel e și cazul Bisericii Romano-Catolice.

Povestea ei începe o dată cu reconstruirea și extinderea bisericii parohiale, fiind necesară în 1804, datorită înființării noii episcopii de Satu Mare. Josef Bittheuser, arhitectul domeniilor familiei Károlyi a imortalizat acest stadiu al bisericii într-o schiță a planului și a fațadei principale a edificiului. Tot el a elaborat și un proiect cu propuneri de transformare, care însă nu s-a executat. A răsărit astfel o catedrală nouă în stil neoclasicist, înglobând și corul baroc, realizat în timpul episcopului János Hám. Lucrările au durat cam 7 ani, timp în care s-au pierdut multe dintre documentele care atestau edificarea ei.

De-a lungul secolului XX catedrala a fost renovată în repetate rânduri. Spațiul interior a fost reabilitat și repictat în 1904 cu ocazia centenarului înființării episcopiei de Satu Mare. A avut de suferit, mai ales în cel de-Al Doilea Război Mondial, avariile fiind reparate până în 1961. În spațiul interior al bisericii poți admira din plin picturile decorative și diferitele fresce cu reprezentări ale unor scene biblice. Pe partea superioară a corului, profesorului de desen sătmărean Károly Majoros, pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, a lăsat ca amintire o scenă cu Înălțarea Domnului și construcții cu marmură gri, tablourile acestora, reprezentându-l pe regele Sfântul Ștefan și Sfântul Ioan Evanghelistul. De altfel, și Gyula Tóth (1891-1970) a lăsat o amprentă a lucrărilor sale deasupra intrărilor în sacristii, respectiv cele din apropierea capelelor vestice.

Acum, această clădire monumentală din Piața Libertății își așteaptă cuminte credincioșii care vin să se roage sau turiștii să o viziteze.

[mashshare]