80, Căminul Racoviţă, Mehedinţi şi Maroc ?

Pare ca o înşiruire fără sens de cuvinte şi numere. Evenimentele de zi cu zi din viaţa omului par uneori aşa dar până la urmă toate se leagă…

Citeşte în continuare. Până la final vei afla legătura dintre aceste cuvinte. 🙂

Descoperind alți oameni, mă autodescopăr. Mi se pare că toți oamenii cu care am vorbit și cu care voi mai vorbi sunt atât de asemănători și interesanți încât pare că prin venele lor curge același sânge. Nu sunt medic dar, până la urmă, cred că în realitate ăsta-i adevărul adevărat! Parcă vorbind cu ei și văzându-le energia și ambiția, mă uit într-o oglindă.

Nu am mai dat de jumătate de zi pe acasă(casa temporară din Drobeta) dar sunt încă ocupat. Mă hrănesc cu cea mai nutritivă mâncare: informația. Povestea. Viul grai.

Chiar acum merg să mă găsesc pe mine, în timp ce găsesc alți oameni. Oameni ca și Grigore Gociu, directorul filialei de geografie a facultății din București și scriitor, cu puțin sânge de oltean, aproape de vârsta de 80 de ani.  Omul ăsta a reușit să mă țină în priză prin harul povestirii, atât de bine șlefuit!  Un foarte bun povestitor, te făcea să intri în povestea lui.

Pe holul facultăţii de geografie descoperim frumuseţile judeţului Mehedinţi

M-am întâlnit cu Grig, acesta fiind pseudonimul lui de scriitor, în locul care l-a consacrat ca profesor şi manager: Filiala Drobeta a Facultăţii de Geografie din Bucureşti. Am urcat la etajul 1, în biroul lui, o sală destul de răcoroasă în care trăiau în comuniune hărţi, globuri pământeşti, schiţe şi dulapuri cu documente.

În timp ce felicita o studentă pentru bursa obținută, am avut un răgaz să îl observ. Are o alură de Cronos, cu sprâncenele stufoase și părul cernut de timp. Este emoționat și cu ochii umezi în momentele în care amintește trecutul, care pare să fie în același timp prezent. La cei aproape 80 de ani era energic și îndemânatic, un manager desăvârșit! După ce și-a terminat toate treburile a binevoit a-mi răspunde la întrebare.

-Mă puteți ajuta să îl cunosc mai bine pe omul care a scris cartea “Căminul Racoviță?”

-Ei bine, îl vei cunoaște chiar acum!

Tinereți marcate de amintiri prețioase: Maroc

-Am dorit să văd Africa, cu o ardoare cum nu-ţi poţi închipui Ziggy! În vremea studenţiei mergeam într-o sală a atlaselor. Călătoream cu gândul. Vedeam oceanul şi munţii cu mintea… Am avut o şansă extraordinară! Am călătorit înainte de a cădea Cortina Roșie. Statul român ca intermediar m-a trimis, în 1974. (Nu erai tu născut atunci, Ziggy!) printr-un contract individual, în multe state. Am lucrat patru ani în străinătate. Am fost profesor de științele naturale în Maroc. Acolo, şcoala era structurată după modelul cultural franțuzesc.

Adevărul din spatele poveștii

Grigore Gociu a avut două cărți care s-au bucurat de mult succes, „Căminul Racoviță”, două volume. Momentan scrie la al treilea volum.

-Ce credeţi că îi face pe oameni să fie atât de atraşi de carte? Am întrebat eu, zguduit de felul în care trăise acele timpuri…

Grig mă privea cu atenţie. Tonul vocii devenise mai grav.

-Cartea mea nu e o carte veselă!

S-a lăsat tăcerea…

-Pe alocuri sunt fragmente de un dramatism ieşit din comun. Cartea pendulează între dramatism şi voioşia aceea tipică a studenţilor.

Căminul Racoviță era o clădire impozantă, din câte am înțeles. Cine poate spune o poveste mai apropiată de adevăr despre cămin decât însuși stăpânul timpului, care în studenție a stat acolo? Cronos îmi povestea iar eu eram vrăjit.

-Generația noastră a fost foarte încercată. Eu am ajuns student fără voia părinților. Am dat examen, am reușit și m-am dus la facultate.  Constat că nu am bursă și nici susținere financiară. La cantină eram unul dintre supiști (studenții care adunau pâine de pe masă).

Descrierea din volumul întâi e genială! Aveau o boemă studențească total ieșită din comun. Volumul întâi este presărat cu momente dramatice ale autorului-narator-personaj. În volumul al doilea sunt prezentate povești ale altor studenți.

Studiind din greu la Universitatea „Victor Babeș” din Cluj, Facultatea de Științe Naturale, domnul Gociu a fost integralist, într-un timp în care mulți studenți au rămas repetenți. Domnul Dan Șalapa este redactorul celor două cărți.

Alexandra și capitolul dedicat ei

Am mai aflat încă ceva interesant despre cartea “Căminul Racoviță”, volumul I.

-Capitolul de început se intitulează Alexandra.

Am simțit că trebuie să fie ceva interesant legat de capitolul ce poartă numele unei fete. Nu m-am înșelat! Povestea cu Alexandra s-a petrecut în felul următor: a fost dragoste la prima vedere. Ea era fiica unui doctor bogat. Domnul Grig, pe vremea adolescenței, trebuia să ducă un comision unui doctor, de la un bărbat care dorea să își ducă fiul la studii la Cluj. Asta era prin 1956-56.  A sunat la ușa doctorului în cauză și a deschis o fată, absolventă de liceu la vremea aceea. Alexandra. O privire dintr-asta magnetică le-a furat liniștea amândurora.

O viață închinată adevărului

Și povestitul este un har, unul dintre cele mai grozave, zic eu! Mă bucură să fiu aici. Sper să prind și eu vârsta onorabilă a domnului Cronos-Gogiu și să fiu privit cu mare interes în timp ce povestesc nemaiîntâlnite și nemaiauzite!

Povestind…Mehedinţi, geografie, Căminul Racoviţă. Nu se epuizează subiectele cu un povestitor bun

-Am acasă sute și sute de pagini, jurnale de călătorie, cotidiene, diverse, dar nu le-am publicat. Scriu de mână. Mereu mă raportez la ce am fost eu acum 60 de ani într-o anumită situație. Am reușit să conving câțiva studenți să nu renunțe la facultate.

-Ați făcut și acțiuni de voluntariat?

-Am făcut și lucrul acesta. Noi facem aplicații și mă duc cu studenții câteva zile în luna mai pe diverse trasee, în diverse zone. Eu nu mă pot dezrădăcina! Mă duc în fiecare an în Munții Apuseni, în Bihor. Sunt niște locuri în care mă simt bine. Am văzut și Italia și Franța și Germania, am văzut extrem de multe lucruri. În ciuda acestor lucruri care se întâmplă, nu pot abandona câteva valori: istoria și limba română, cultura noastră națională, adevărul!

În mintea mea aveam un discurs asemănător. Din primul contact vizual mi-am dat seama că ne asemănăm foarte mult în această privință. Oameni statornici, nu altceva!

-Au trecut anii..

Stăpânul timpului, nemuritor, cu un trecut, un prezent și un viitor afirmă că anii au trecut. Timpul trece și trebuie să ne bucurăm de el, cât de mult putem.  După două ore, drumurile noastre s-au despărţit…Liniştea din facultate, în reşedinţa judeţului Mehedinţi a fost înlocuită de meciul de fotbal din curte şi mai apoi de susurul Fântânii Cinetice din apropiere.

Personajul principal din Căminul Racoviţă își trăiește tinerețile din plin, chiar şi la aproape 80 de ani: Fotografiază, scrie, predă, administrează şi povesteşte cu entuziasm peripeţiile vieţii sale, oricui este dispus să-l asculte! Abia aștept să aud de publicarea volumului trei!

Răspunsul

80, Căminul Racoviţă, Mehedinţi şi Maroc. Povestea de astăzi te duce către un numitor comun: Grig!

Grigore Gociu, de 80 de ani a scris cartea Căminul Racoviţă din experienţele tinereţii. A călătorit şi acumulat experienţă în Maroc iar acum a rămas în Mehedinţi, un judeţ pe care îl iubeşte.

Cum ţi-am spus la început, lucrurile se leagă! 🙂

Articol scris de Ana Iscru, copywriterul nostru din Bucureşti!

E rândul tău:

Care sunt gândurile tale despre povestea lui Grig? Lasă-ne un comentariu.