Plimbare cu balonul în casa artistei

După ce am ascultat poveștile peșterilor din zonă, am pornit la o plimbare prin pădure, decis să explorez o peșteră. Ajuns la gura de intrare a uneia, am văzut cât de întuneric e înăuntru și am decis să mă întorc altă, mai bine pregătit. Am ieșit din pădure și am ajuns pe vârful unui deal. Plimbarea și aerul de munte mi-au provocat o foame grozavă și nu aveam nimic la mine. Văd pe o cărăruță, puțin mai jos, o căsuță, din hornul căreia, se ridica spre cer o dâră de fum.

Nu durează mult și ajung aproape de casă. Doi câini mari și frumoși mă întâmpină lătrând dar se liniștesc și îmi dau voie să înaintez când observă că le vorbesc frumos și am doar intenții bune. Când ajung în fața ușii, aceasta se deschide și o domniță veselă iese și mă întâmpină:
– Ziua bună, tinere! Ce vânt te aduce pe la noi?
– Bună ziua! Peșterile m-au făcut să mă aventurez pe aici dar mi-am dat seama că nu sunt pregătit.
– Hai înăuntru. Ai mâncat ceva?
Asta așteptam, gândesc eu nerăbdător și încep să zâmbesc.
– Recent nu și aerul montan mi-a făcut o foame de lup.
– Am o ciorbă de chimen, de te lingi pe degete. Poftim la masă!
Ne-am așezat la masă și în timp ce sorbeam din ciorba delicioasă am început să povestim. Din vorbă în vorbă, am aflat că pictează. Imediat ce am terminat de mâncat îmi spune:
– Hai să vezi ce pictez acum!
Am mers împreună în atelierul acesteia. Un balon cu aer cald, mare și galben se întindea pe o pânză, chiar în fața mea. Pune mâna pe o pensulă și continuă să adauge culori. Chiar în acel moment parcă balonul a prins viață. Totul s-a schimbat în jurul meu.
– Ce se întâmplă?
– Nu te speria, ZIggy! Urcă în balon și hai la plimbare.
Ne-am urcat în balon și am făcut o plimbare prin lumea minunată a artei. Tot felul de personaje, care mai de care mai ciudate se uitau ciudat la mine. Am fost înconjurați de multe păsărele colorate și peștișori de toate mărimile. În câteva minute am revenit în atelier. Când mă uit la ceas îmi dau seama că de fapt au trecut câteva ore. A fost o experiență extraordinară și nici nu mi-am dat seama cât de repede a trecut timpul.
– Ziggy, știu pe aici prin zonă o doamnă care face oale de lut cum nu am mai văzut în altă parte. Sunt albe! Ar trebui să treci pe la ea, să o cunoști.
– Mă poți îndruma spre casa dumneaei?
– Desigur, hai să-ți explic.

Mi-a dat indicații foarte clare cum să ajung la casa doamnei iar la plecare m-a rugat să nu uit ceva. Mi-a spus să nu uit niciodată să fac ceea ce îmi place, doar așa voi folosi pasiunea la nivel maxim și nici nu îmi voi da seama cum trece timpul. Îi mulțumesc pentru ciorbă și sfaturi și îmi continui drumul.