Împărțirea talanților la masa zeilor.

Meleagurile poporului de la care învăț sunt binecuvântate de zei. Nu este colțișor de pământ care să nu fie sub ocrotirea lor. Oamenii pe care îi întâlnesc în drumețiile mele îmi spun că sunt zei pentru orice lucru. În Țara Beiușului am auzit de întâlnirea zeilor naturii acum zeci de mii de ani. Ei au creat munții Apuseni, resursele, vegetația, peșterile și depresiunea în care capitala, Beiuș, se dezvoltă.

Povestea pe care au auzit-o de la un hangiu îmi spune că ei se întâlnesc din când în când, în secret, fără ca oamenii să știe.

– Tinere Ziggy mai este o întâlnire a zeilor artelor, îmi spuse același hangiu la gura sobei unde focul se juca vioi. Ei se văd mult mai des și îi cheamă și pe oameni alături de ei.

– Trebuie să-mi povestești despre asta! continuu eu cu nerăbdare.

– Ei bine, adaugă hangiul afundându-se în jilțul său comod, povestea pe care am auzit-o de la bătrânii din Beiuș spune că de câteva ori pe an, zeii artelor se întâlnesc cu oamenii.

– Cum e posibil?

– Somnul, spuse hangiul. Acești oameni aleși cad într-un somn profund iar mintea lor subconștientă se leagă de cea a zeilor.

– Cum ajung acolo ?

– Dacă este vreo formă de artă care-ți place în mod special, atunci nu va fi prea greu Ziggy! Doar gândește-te la activitatea care-ți place cel mai mult înainte de a adormi.

– Așa voi face!

Seara, am adormit fredonând melodii pe care le învățasem în orașul celor șapte coline înainte să plec sau în Țara Beiușului! Senzația plăcută a cântecelor mi-a rămas impregnată în minte.

Mă trezesc într-o sală mare, fastuoasă, cu coloane grecești. Norii se vedeau pe fereastră iar oamenii veneau la masa zeilor, care se înfruptau cu ambrozie și nectar.

Un grup de cinci bărbați tineri, se apropiară de unul dintre zei. Oamenii din spatele meu șușoteau: ce frumos e Zeul Dansurilor!

– Domnilor, voi chiar va pricepeti la dans! Spuse Zeul Dansurilor, cu al său farmec! Vă înzestrăm cu abilitatea de a dansa. Pe meleagurile Bihorului dansurile populare sunt atu-ul vostru. Mergeți la casa de cultură din Beiuș. Exersați-vă talentul acolo!

– Vă mulțumim, răspunseră în cor bărbații după care s-au retras.

O fată cu chitara se apropie mai sfioasă.

Zeița Muzicii luă cuvântul:

– Tu draga mea vei fi binecuvântată să cânți foarte bine muzica folk la chitara ta. Mergi la Casa de cultură din Beiuș. Nu rata repetițiile și spectacolele cu orice ocazie. Doar așa vei fi o maestră la chitară!

– Îți mulțumesc zeiță, răspunse fata bucuroasă!

– Ziggy, strigă zeița Poveștilor, ai apărut și la noi! Dragostea ta pentru muzică și pentru povești te-a adus aici.

– Da, mă bucur să vă cunosc doamnelor și domnilor! Nu-mi venea să cred că în Țara Beiușului se mai întâmplă așa ceva. Am vrut să văd cu ochii mei. Mă rog, cu ochii mei în vis, spun zâmbind!

– Da, noi vom fi deschiși să comunicăm cu oamenii atât timp cât ei sunt pasionați de artă și ne cer sprijinul.

– Am o curiozitate, spun eu cu îndrăzneală! De ce îi trimiteți pe toți oamenii din Țara Beiușului la Casa de Cultură din Beiuș ?

– Ei bine, răspunse zeul Creativității, pentru că este un spațiu special creat pentru ca ideile noi să înflorească. Cei pasionați vor merge acolo să se perfecționeze și pe aceeași scenă vor împărtăși pasiunea lor cu ceilalți.

– Oamenii vor putea chiar să joace teatru acolo, continuă grațioasă Zeița Teatrului. Este un loc unde ușor, ușor toate artele vor fi reprezentate.

– De asta ne vom ocupa toți, răspunseră ceilalți zei în cor! Îi înzestrăm pe oameni cu talentul și îi trimitem în locurile unde se pot dezvolta ca artiști, Casa de Cultură din Beiuș e unul dintre ele!

– Ziggy, îi întrerupse Zeița Poveștilor, să continui să-ți dezvolți acest har de a povesti pe meleagurile poporului de la care tu înveți! Aceste creații sunt făcute să circule.

Idei pentru viitoarele povești deja începeau să apară pe ecranul minții mele.

– Iar când vei dori să cânți sau să dansezi, dă-i bice, continuară zeii. Muzica și dansul îți vor dezvolta latura artistică și creativă mai mult. Vei scrie astfel povești și mai bune!

– Vă mulțumesc pentru aceste cuvinte, răspund eu. Cred că ar trebui să mă retrag, mai sunt și alții care așteaptă să vorbească cu voi!

– Rămâi cu bine, Ziggy!

Somnul luă sfârșit iar eu mă aflam din nou în camera hanului .

-Ziggy, mă strigă hangiul, hai la micul dejun. Mâncăm ceva, bem un ceai și îți voi povesti mai departe despre Monumentul Martirilor din Parcul Central.

-Viiin acum, răspund eu îmbrăcându-mă repede ca să aud o nouă poveste!