Casa maramureșeană din Preluca Nouă

În Maramureș, când vine vorba să cunoști tradițiile străvechi, e musai să vezi casa maramureșeană și felul în care se trăiește aici.

E un element de bază în jurul căruia oamenii de pe aceste meleaguri și-au întemeiat familia, gospodăria, cultura și obiceiurile.

După ce am văzut cum arată o casă maramureșeană tradițională la Muzeul Satului din Sighet, am vrut să văd una locuită, unde obiceiurile vechi se păstrează.

Așa am ajuns să merg la sursă, la o familie moroșenească din Preluca Nouă… unul din 12 sate care formează comuna Copalnic-Mănăștur.
Casa maramureșeană din gospodăria lor părea desprinsă dintr-o poveste…făcută din lemn, așezată fundație de piatră, cu pereți de lut văruit în albastru și cu acoperișul imens de paie. Parcă îți spunea că materialele simple sunt suficiente ca să construiești ceva și plăcut ochiului și rezistent.

Mare mi-a fost bucuria când am aflat că acoperișul a fost recent restaurat recent de o asociație. Aceasta se ocupă în mod special ca o casă maramureșeană să păstreze tehnicile și materialele tradiționale.

[mashshare]

ZiggY

Ziggy descoperă secretele unei case maramureșene

Era sâmbătă după-amiază când am ajuns în Preluca Nouă, în gospodăria familiei pe care mi se recomandase să o întâlnesc. Cer senin. Soarele încă arunca generos dâre de lumină peste tot satul. Un aer cald îți dădea speranțe pentru întreaga lună decembrie. Vântul îți mângâia fața cu adierea sa blândă…Mhmm, era o senzație foarte plăcută.

2-3 secunde mi-au trebuit să realizez că venea însoțit de zarva gospodăriei. S-a terminat contamplarea mi-am zis repede. Casa maramureșeană era înconjurată de multe animale fiecare cu preocupările sale…porci, găini, gâște, oi, pisici…

Stâpâna casei a ieșit să mă întâmpine cu veselie în graiul ei moroșenesc.
Nu a trecut mult și în pragul casei a apărut întreaga familie, curioasă să vadă cine-i badea cel bărbos cu aparatul foto în mână 🙂

M-au salutat respectuos și m-au invitat înăuntru, în micul lor univers plin de obiecte tradiționale: țesături, oale, mobilier de lemn vechi, soba cu focul arzând și cuptorul…toate ți se arătau cu simplitate. Picioarele mele apreciau tare podeaua de lut…

În sânul familiei de moroșeni

Am fost poftit să iau loc sub privirile curioase ale copiilor, părinților și bunicilor.
Stâpâna casei a venit iute cu o farfurie plină cu plăcinte calde cu brânză, aburinde. Soțul ei nu s-a lăsat mai prejos și adus o sticlă de horincă strașnică de pere. Am ciocnit cu toții un păhărel și apoi am mâncat cu poftă plăcinte.

Din vorbă-n vorbă le-am spus ce fac și de ce am venit. Le-a plăcut mult ideea și fiecare îmi spunea câte ceva despre casa maramureșeană sau despre zona lor.

Așa am aflat că acoperișul de paie a fost montat în 4 zile, după ce le-a trebuit mai mult timp să strângă materialele. Cel de dinainte rezistase vremii capricioase timp de 30 de ani…
Stâpâna casei, de 47 de ani, se născuse și copilărise chiar în camera unde discutam. Acum, avea grijă de o familie întreagă, în aceeași căsuță construită prin 1870…
Eram uimit! Generații de oameni creșteau înainte într-o astfel de locuință…și încă se mai întâmplă.

Gânduri de final

În jumătatea de ceas pe care am petrecut-o la ei, am uitat de toate treburile mele. Căldura din casa lor era deja prezentă în inimile lor…și era contagioasă. În acea simplitate oamenii trăiau cu bucurie!

Noaptea se lăsa și adulții familiei au devenit preocupați: era vremea să rânduiască treburile cu animalele în curte. Le-am mulțumit pentru tot, îmbrățișându-i pe cei mici și am plecat. N-o să uit niciodată experiența trăită în casa maramureșeană 🙂

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)