Ai impresia că ai căzut dintr-un vârtej și că ai nimerit într-o altă perioadă istorică, iar acum parcă îți vine să zâmbești, să alergi prin curte și să spui c-o iei de la capăt – cam așa te simți la fiecare pas pe care-l faci pe lângă Casa Memorială „Iuliu Maniu” din Bădăcin.

Construită din cărămidă arsă de tatăl lui Iuliu Maniu încă din anul 1890, casa are un chip bătrân pe care se oglindesc în neștire câteva raze de soare. Deși, astăzi nu mai primește niciun vizitator, căci prea mult timp a fost batjocorită și starea ei nu este mai deloc bună, casa lui Iuliu Maniu îți rămâne în memorie datorită istoriei pe care o ascunde în fiecare colț. Cu toate acestea, pentru cei care vor să întâlnească povestea lui Iuliu Maniu, în Bădăcin, comunitatea a conturat Muzeul Memorial „Iuliu Maniu”, care se află la subsolul Bisericii greco-catolice din sat.

O luptă, până la moarte, pentru respectarea drepturilor

Încă din începutul carierea sale, Iuliu Maniu a prezentat, la Viena, drepturile minorității române din Transilvania și a susținut unirea zonei centrale a actualei Românii cu Vechiul Regat. „Privim în înfăptuirea unității noastre naționale ca la un triumf al libertății românești”, spunea omul politic, cu un accent grav, pe 1 decembrie 1918. A refuzat să voteze Constituția din 1923, fiindcă era mult prea centralistă și a organizat manifestații împotriva PNL, iar ulterior a devenit președintele noului partid înființat, Partidul Național Țărănesc, și a încercat să-l readucă în țară pe Carol al II-lea. Însă nu a putut să prevestească faptul că noul rege o să instaureze un regim dictatorial și, astfel, a revenit la lupta, pe care a dus-o toată viața, cea împotriva încălcării principiilor democratice. Începând cu anul 1940 a devenit un opozant a regimului lui Ion Antonescu și, mai apoi, a regimului comunist. Ultima luptă, cea cu regimul instaurat prin falsificarea voturilor a pierdut-o, fiindcă, în noiembrie 1947, a fost arestat de către comuniști și trimis la închisoare, în penitenciarul din Galați. Patru ani mai târziu, a fost transferat la Sighet, unde pe 5 februarie 1953 a murit. Pentru că fusese acuzat de „înaltă trădare”, nici după moarte nu i-a fost acordată prea multă importanță, fiindcă cadavrul său a fost aruncat într-o groapă din Cimitirul Săracilor, de la marginea orașului Sighet.

Amintirile șterse de comuniști renasc

Iuliu Maniu și-a lăsat casa părintească în mâinile Bisericii Române Unite cu Roma, însă ea a fost confiscată de comuniști și a fost transformat în depozit pentru îngrășăminte agricole. Abia în anul 1998, când locuința era în cea mai proastă condiție, s-a decis că este timpul ca ea să treacă printr-un proces de recondiționare. Mare lucru nu s-a întâmplat, iar peste câțiva ani, în 2015, la inițiativa preotului paroh Cristian Borz din Bădăcin s-a creat o campanie de strângere de fonduri. Din cei 200.000 de lei adunați s-au cumpărat materiale necesare și s-a început recondiționarea casei conform descrierii originale, însă banii s-au epuizat foarte rapid și lucrările au fost oprite. În timpul recondiționării, într-unul dintre pereții casei, a fost găsită o plăcută veche de 1.800 de ani și care a stat ascunsă vreme de peste 80 de ani. „Nu este decât o nouă poveste care se țese pe lângă această casă. Părintele Simion Man (n.r. din Bădăcin) povestește în memoriile sale și despre acest moment. Era în liceu în vremea aceea și era aici la dealul țarinei când șase bărbați cu sănii au adus șase plăci cu inscripții latine”, povestește preotul din Bădăcin. După o perioadă, casa a început să fie din nou remodelată, însă pentru a ajunge la o formă finală ea mai are nevoie de 350.000 de euro.

Acum, locuința lui Iuliu Maniu încearcă să-și repare rănile adânci pe care le-au lăsat comuniștii. Bucățile de lemn, care au susținut atâția ani casa, geamurile în care se scaldă soarele și cărămizile arse încearcă să susțină un zâmbet, care de altfel s-a cam șters de mult.

Pe timpul restaurării, toate lucrurile din Casa Memorială „Iuliu Maniu” au fost mutate, la inițiativa preotului Cristian Borz, la Muzeul Memorial „Iuliu Maniu”. Iar acolo, pe unul dintre pereții clădirii, încă de la intrare, doi ochi albaștri te privesc și parcă țin cu nerăbdare să-ți urmărească fiecare pas pe care-l faci. Când te apropii, începi să înțelegi că este portretul lui Iuliu Maniu, stăpânul tuturor lucrurilor de aici, cel care toată viața s-a implicat cu interes în politica și armata românească. Un pas mai în față și, de data aceasta, apare un mesaj, rostit de Iuliu Maniu, care parcă niciodată nu a fost mai actual: „Ca oameni politici, putem fi oricând adversari, dar niciodată dușmani”.

Consătenii lui Iuliu Maniu, omului politic care a apărat democrația și drepturile românilor, așteaptă cu nerăbdare ca toate obiectele lui să fie mutate la locul lor, în casa care a pierdut o bătălie cu timpul. Și poate, într-o seară, cu stele pe cer, va câștiga războiul și se vor aduna tinerii satului și vor cânta încă o dată:

„Veșnic înainte,

Generații vin,

Pentru tine Iuliu, Sfinx de Bădăcin,

Și-ți aduc ofrandă și respect sincer,

Țara Românească, îngerii din cer.”

Articol scris de Ionuț Teoderașcu.

Fotografii realizate de Oancia Iulian şi Acăprăriţei Elena Andreea

Echipa Zig Zag prin România