Frumusețea mamei naturi data de la zei – Cascada Iadolina

Când zeii au plecat de pe pământ, au lăsat în urmă o forță imensă care să țină în echilibru lumea. Aceasta a fost numită Mama Natură și de atunci, își face treaba fără odihnă. Zi și noapte creează și reface elemente din jurul nostru. Puțini sunt cei care îi observă munca și o apreciază la adevărata valoare.
Valea Iadului este una din zonele cele mai virgine din Țara Bihorului și aici se cunoaște cel mai bine munca mamei naturi. Aici găsești numeroase formațiuni care îți taie răsuflarea. Cascada Iadolina este una dintre ele. Ea uimește numeroși turiști prin frumoasa cădere de apă în mai multe trepte.
Se spune că aici ar fi trăit un meșter foarte bătrân care ar fi dus mai departe învățăturile zeilor.

Acesta putea să făurească orice. Secretele zeilor l-au ajutat să rezolve misterul tuturor oricărei provocări pe care a întâlnit-o. De câțiva ani, nimeni nu a mai auzit nimic de el, iar bătrânii din împrejurimi spun că și-ar fi mutat casa chiar sub cascadă. Aici nimeni nu îl mai deranjează și își poate trăi bătrânețile în liniște.

[mashshare]

ZiggY

Misterul de sub cascadă

Împreună cu Sorin, am ajuns în Valea Iadului. Aici natura ne înconjura cu tot felul de formațiuni spectaculoase atât a vegetației cât și a stâncilor. Am mers noi ce am mers până am ajuns într-o zonă foarte îngustă. Aici, spre stânga se auzea un sunet puternic al unei căderi de apă.

– Aici trebuie să locuiască meșterul pe care îl căutăm. spune Sorin.
Ne-am luat după sunet și în câteva minute am ajuns la o cascadă minunată. Apa cădea în trepte printre stâncile masive și își continua drumul spre lacul gigantic din vale. Ne-am uitat noi în stânga, în dreapta, mai la deal și mai la vale dar nici urmă de casa meșterului..
– Nu văd nici un meșter Sorin, cred că se lasă căutat. Hai să cercetăm bine zona.
– Propun să ne despărțim și să ne revedem aici peste trei ceasuri.
– Bine, la drum atunci.
Eu am pornit chiar spre cascadă. Am intrat în apă și am văzut că încă mai pot respira sub apă. Efectul vrăjii încă nu s-a dus. Ajung chiar în fața cascadei și mă întorc cu spatele. Mă uit atent în toate direcțiile dar nimic.
– Trebuie să fie pe aici pe undeva! îmi spun eu cu voce tare.
Nici nu termin bine de zis, că mă împiedic și cad pe spate. Când mă ridic, îmi dau seama că mai este ceva în spatele cascadei.
– La asta nu m-aș fi gândit! exclam eu, zâmbind.
Chiar în spatele cascadei era un spațiu uscat unde era construită o căsuță din lemn. Aceasta părea foarte dărăpănată și părea nelocuită. M-am dus direct spre ușă și am bătut. Nici un răspuns. Mi-am făcut curaj și am deschis ușa. În interior, foarte multe scândurele rupte și așchii împrăștiate. Nici urmă de meșter sau de sculele sale. Cercetez câteva dulăpioare și observ urmele unde erau lucrurile meșterului.

Frumusețea mamei naturi data de la zei – Cascada Iadolina
Dezamăgit, ies afară și mă întorc la locul unde m-am despărțit de Sorin. Nu a durat mult și a venit și el.
– Nu am găsit nimic.
– Am găsit eu o căbănuță chiar sub cascadă dar nici urmă de meșter.
– A lui trebuie să fie. Poate s-o fi mutat în altă parte. Nu renunțăm așa ușor.

Am ascultat de vorbele lui Sorin și am decis să nu mă la influențat negativ de căbănuța goală. Am pornit mai departe prin pădure spre o altă cascadă pe care o știa prietenul meu. Spunea că e posibil să se fi mutat acolo.

Echipa Zig Zag prin România