Cascada Săritoarea Ieduțului – povestea dincolo de imagini

Pe când zeii duceau o ultimă bătălie cu forțele răului, s-au format și s-au întâmplat multe minunății. Imediat după această bătălie când forțele răului au fost izgonite, zeii s-au retras cine știe unde. Înainte de aceasta, forțele răului plănuiau ceva cu adevărat malefic. Nu se știe exact ce voiau să facă, dar se bănuia că urma să distrugă viața de pe pământ. Pui din toate speciile erau ținuți captivi și urmau să fie sacrificați. Noroc că zeii au aflat la timp și i-au atacat cu toate forțele.

S-a dus o luptă crâncenă și după fiecare lovitură a unuia dintre ei, ceva se schimba în natură. La una dintre lovituri, când ieduțul captiv într-o cușcă de lemn a fost eliberat, un râu a țâșnit în urma lui. Acesta fugea cât îl țineau picioarele dar apa îl urmărea. Ajuns la o stâncă, a coborât-o din două sărituri, iar când a ajuns jos, apa s-a năpustit asupra lui și l-a înecat.

Așa s-a format cascada Săritoarea Ieduțului.

În zilele noastre, mulți turiști se aventurează pe traseul dificil până la această cascadă. Cu toții se minunează de frumusețea ei, în cunosc numele dar puțini sunt cei care cunosc adevărata poveste.

[mashshare]

ZiggY

Întâlnirea cu meșterul – ascunzătoarea de sub Săritoarea Ieduțului

Căutarea renumitului meșter a continuat. Împreună cu Sorin, am plecat pe drumuri mai grele și am urcat pe tot felul de stânci ca să ajungem la cel care ne va ajuta să deschidem cufărul de pe fundul apei. Am mers noi ce am mers pe firul apei până când în fața noastră, după copaci ni s-a arătat o cascadă foarte înaltă. Atunci ne-am dat seama că am ajuns.

Fiind foarte obosiți, ne-a așezat câteva minute ca să ne odihnim. Imediat după ce ne-am așezat am spus:
– Aceasta trebuie să fie, am sentimentul că aici vom găsi ceea ce căutăm.
– Și eu simt la fel. Nu mai m răbdare, hai să vedem dacă are casa tot sub cascadă.
Ne-am strecurat noi cu greu pe lângă ea și am reușit să trecem dar nu fără să ne udăm. O căsuță frumușică din lemn ne aștepta cu ușa deschisă. Ne apropiem noi și batem.
– Ziua bună! Ce vă aduce pe aici, tinerilor?
– Căutăm cel mai renumit meșter în viață.
– Văd că v-ați cam udat. Haideți înăuntru la căldură, am un foc la care să vă uscați hainele.
Am intrat și ne-am așezat lângă un foc foarte călduros. Se vedea că meșterul e foarte bătrân dar se ținea bine pe picioare și era foarte lucid.
– Ce vreți voi să faceți cu acest meșter pe care îl căutați?
– Păi am scos de pe fundul unei ape foarte adânci un cufăr vechi de când lumea. Ne-am chinuit mult timp să îl deschidem dar fără nici un rezultat. De atunci am pornit în căutarea cuiva care să ne ajute. Auzind povestea renumitului meșter, am decis să îi cerem ajutorul. Și de aceea am venit aici.
– Eu vă ajut băieți, dar trebuie să îmi promiteți un lucru. Nimeni nu trebuie să știe de existența mea și a uneltelor pe care o să vi le dau. Ce găsiți în cufăr vă privește, nu vreau să fiu implicat. Imediat ce vă terminați treaba, să aruncați uneltele mele în cea mai adâncă apă pe care o cunoașteți. Acum mergeți și duceți la bun sfârșit ce ați început. Dacă te-ai apucat de ceva, fă bine și termină acea treabă.

Ne-a înmânat două dălți făcute din corn de cerb și un ciocan decorat cu un fel de însemne vechi. Ne-a condus pe un drum pe care să nu ne udăm și am plecat hotărâți spre locul unde am ascuns cufărul. Eram nerăbdători să aflăm ce se află în cufăr.

 

Echipa Zig Zag prin România