interpret și consultant pe muzică la Ansamblul Cununița năzdrăvană,  Satu Mare

„Îi învăț pe copii că nu au voie să mintă pentru că îmi spune îngerașul și oricum știu tot ce fac, însă i-am obișnuit așa. Vreau tot timpul să știu ce fac, ce gândesc, pentru că altfel nu pot să-i stăpânesc. Chiar cred că am o relație specială cu ei și cred că asta e 50 % din ce contează”.

Are în ansamblu copii de la grădiniță, până la cei de lasa a VII-a, a VIII-a, un băiețel dintr-a VI-a, violonist în cadrul orchestrei, care e dirijorul și cântă cu orchestra mare, iar la reprezentațiile celor mici el e dirijorul. Au repetiții de 2 ori pe săptămână, asta la cererea lor.

„Pentru ei sunt ca o icoană. Acasă nimeni nu are voie să zică ceva rău de mine. Sau dacă părinții vor ceva și ei nu au chef, le spun că mă sună pe mine. Așa sunt motivați într-un fel să facă diferite treburi pe acasă.”

[mashshare]

ZiggY

  La o discuție ”năzdrăvană” despre educație prin  artă

Am pornit prin nămeți către Centrul de Creație Populară din Satu Mare. Aerul era rece și aspru, iar eu nu puteam alerga mai repede către adăpostul călduros din cauza gheții care reprezenta un potențial ridicat de atingere cu solul.
Ajuns la Centrul de Creație Populară, las căldura să îmi dezghețe fața și primesc cu drag invitația de a primi un ceai fierbinte. O întâlnesc pe ea, o doamnă îmbrăcată cu o bluză roșie și un cojoc blănos, buclat pe deasupra. M-a surprins vestimentația și i-am spus. Îi stătea foarte bine.
Intru într-o discuție despre educația clasică și educația non-formală prin dans și muzică. Fostă profesoară de muzică în învățământul clasic, a descoperit nuanțele activității de coordonator al ansamblului Cununița năzdrăvană: ”Lucrurile stau diferit aici. Am mai multă libertate de mișcare și reușesc să mă apropii mult mai bine de copii. Aici toți suntem prieteni.

Ne spunem tot. Ori de câte ori cineva are o problemă vorbim despre asta și rezolvăm pe loc.” Totuși, îmi împărtășește că munca cea mai grea e cu părinții. Îmi amintesc perfect cum spunea, cu un aer negajat și plin de dragoste, în același timp, față de munca pe care o duce cu părinții. Replica, încă neînregistrată ca marcă, este: ”Da. Stai liniștit. Sunt educați!“
În biroul dânsei erau fotografii reprezentative ale copiilor din ansamblu afișate pe pereți. Am mai observat două păpuși îmbrăcate în straie populare codrenești. Erau tare simpatice!
A observat probabil cum îmi sclipeau ochii, așa că mi-a spus:
– Vă ofer aceste clopuri cu mare drag! Și mi-a dăruit două clopuri micuțe, dintr-o vitrină plină cu păpuși îmbrăcate tradițional codrenesc.

Am îmbrățișat-o cu mult drag și m-a salutat într-un zâmbet călduros. M-am îndepărtat într-un sentiment de inocență, de parcă aș fi fost un copil ocrotit și învăluit în multă dragoste. Ceea ce, hmm, nu e foarte departe de adevăr! Dansurile populare îți cer să ții ritmul! La fel și muzica de tobe. În paginile următoare vei descoperi o poveste despre ritm, tobe și pasiune.

Echipa Zig Zag prin România