Pe drumul care duce din Brașov spre Sighișoara, un edificiu impunător, aflat la înălțime, îți fură privirea. Dacă te mulțumești doar cu atât, conduci tot mai departe, dar dacă ai o curiozitate de pus la punct, tragi pe dreapta și surprinzi câteva cadre. Ca să duci la capăt tot misterul, urmezi voința indicatorului și faci dreapta: Cetatea Rupea.

Aceasta este una dintre cele mai vechi fortificații din România, atestată documentar în 1324, și seamănă destul de mult cu Cetatea Devei. Un alt monument cu care poate fi asemănată cetatea de lângă orașul Rupea este simbolul Scoției: Castelul Edinburgh. Dar aici nu ne referim la aspect, ci la faptul că ambele edificii sunt situate pe stânci de bazalt. Și la cum tot cresc cifrele turiștilor în Rupea, sperăm ca cetatea să apară în cât mai multe ghiduri turistice, căci poveștile de aici merită răspândite.

Ajungem aproape de cetate și parcăm în prima parcare, care era goală. Ceva nu se lipea în puzzle, căci fluxul de turiști, mai ales pe timpul verii, e foarte ridicat. În timp ce urcam, am găsit o altă parcare, iar numărul mașinilor denota exact ce am afirmat mai devreme. În vreme ce vizitam cetatea, se auzeau în jurul nostru maghiara, engleza, franceza, germana ori spaniola. Aproape de zidurile care oferă panorama spre oraș, doi părinți italieni explicau copiilor despre apărare, lupte și cetatea fortificată. Ce mod mai bun de a învăța istoria decât mergând pe teren?

Începuturile cetății se leagă de civilizația dacilor și, ulterior, comunitatea săsească a mai construit părțile de jos ale edificiului. La 1324, Carol Robert de Anjou cucerește cetatea și aceasta intră sub autoritate regală. În acest timp, a fost atacată de turci și nu a mai prezentat interes pentru curtea regală și este redată comunității, care reușește să construiască zidurile distruse și o fântână. La 1599, trupele lui Mihai Viteazul, în drum spre Șelimbăr, asediază cetatea, căci comunitatea de aici nu era de acord cu unirea celor trei provincii românești (Transilvania, Moldova și Țara Românească) pentru care milita voievodul. Un alt moment care marchează existența cetății se întâmplă în secolul XVIII, când populația se retrage aici din pricina epidemiei de ciumă.

Există câteva elemente importante ale cetății, care, și după reconstruire, redau cetății atmosfera de acum câteva secole. Turnul Porții e primul prin care se trece, în fața lui fiind, în trecut, un șanț adânc peste care se așeza un pod mobil. Turnul Slujitorilor a fost construit în același timp cu Turnul Slăninii și se află în apropierea fântânii (cu adâncimea de 41 m). Trecem pe teritoriul Cetății de Mijloc printr-o poartă sub forma unei arcade, iar pe latura vestică a cetății putem intra în Capelă și în Turnul Cercetașilor, dar și în Turnul Pentagonal. Pentru panoramă și apogeul experienței în cetate, apelăm la scări, care ne vor purta pașii în Căsuțele b, c ,d și în Căsuța din vârf.

 

După o perioadă de reconstruire de trei ani, cetatea Rupea a fost redeschisă publicului în anul 2013. La intrare se găsesc și acum panouri cu imagini de dinainte de renovare, iar turiștii rămân impresionați. Tabloul pe care am reușim să-l prindem la intrare arată cam așa: un cer albastru-albastru pe care își fac loc câțiva nori pufoși Cumulonimbus, un covor de iarbă verde, copaci micuți cu frunze violet și o splendidă cetate în spate, cu ziduri de culoarea lutului. Scări sunt multe, majoritatea oamenilor caută punctul de belvedere: „De la etaj se vede orașul?”. Toată aventura urcatului scărilor se finalizează frumos, în cel mai înalt punct, când ți se taie respirația cu totul (dar e de bine). Ai timp să admiri simetria orașului, căsuțele colorate, dar care au acoperiș identic. Vezi cum toată marea de verdeață și fân se întretaie cu drumul european pe care mișună continuu autovehicule. Dar e o armonie genială între liniște și zgomot.

Cu emoții în zigzag,

Nicoleta Felea

Fotografii realizate de Iulian Oancia

Nicoleta Felea