Timpul ţese o nouă experienţă în Olt: Zig Zaggerii îl întâlnesc pe Constantin Niţu
Povestea pe care urmează să ţi-o spunem, a început să fie scrisă „când pământul se amesteca cu sânge de om”. Printre picături şi printre orologii bătute, intrăm în viaţa meşterului popular din Cornăţelu.
Ploaia de afară umple ziua iar ticăitul ceasului umple momentele noastre de linişte din camera lui Nea Costică. Suntem patru oameni adunaţi în jurul lui: Adelina, Radu, Valeru Ciurea şi oaspetele din Bucureşti, Andreea.
Timpul începe să ţeasă firul poveştii…
Primăvara anului 1944 nu ştia câtă binecuvântare va oferi pământului oltenesc prin naşterea pruncului Constantin. Dar dacă dai timp timpului, el nu te va uita. Aşa cum nu a uitat nici de gazda noastră pe care pus-o în faţa lumii, în toată măiestria ei.
„Și dacă bunica cosea, mama torcea. Acestea erau de fapt jucăriile mele, pentru că nu erau nici copii cu care să mă joc.”
Aşa îşi începe tinereţea meşterul Constantin. De unde avea să ştie că viaţa sa va fi circulară? Cum avea să îşi închipuie că va străbate lumea pentru a repatria ilustraţii? Pe atunci ştia doar că „eu aș vrea să învăț arta națională că e prea frumoasă și îmi este dragă din suflet. N-aș mai pleca de aici, atâta este de frumos, parcă e rai”.
Într-o zi…
„Într-o zi de sărbătoare
Drept în ziua de Rusale
Când slujau popii mai tare
Sugă-ţi şărpii sângili, cum mi-ai mâncat zilele
Mânce şărpii carnea ta, cum mi-ai mâncat viaţa
Mă-sa rău l-o blăstămat
Şi blăstămu s-o legat”
Doina „Balada Şarpelui” sau durerea continuă a unui popor, interpretată la 10 ani, spune mai multe decât toate cărţile scrise. A câştigat premiul întâi pentru actul său şi trofeul „Opincuţa de aur”.
Scânteia care a aprins un foc puternic
5 ani mai târziu găseşte într-o excursie sensul pe care vrea să meargă. „Mulțumesc unchiului meu Nițu Nicolae, care m-a adus la București și am vizitat această expoziție de care m-am bucurat foarte mult. M-a impresionat tot, cum lucrează țesătoarele și olarii și toți care ne arată cum se face arta națională românească.
Sunt și la noi în sat muieri care știu să țeasă așa de frumos. Nu știu dacă există școală de artă națională, eu aș vrea să învăț arta națională că e prea frumoasă și îmi este dragă din suflet. N-aș mai pleca de aici, atâta este de frumos, parcă e rai”.
Ce a urmat pentru Constantin Niţu?
O viaţă de povestit mai departe…şi un tezaur deosebit!
Ceasul continuă să ne amintească unde ne aflăm. Am furat o idee de amintire. Dar revenim la 79 de ani, când trecutul se simte de parcă a zburat. Doar cantitatea de poveşti şi obiectele colecţionate te mai încearcă să-ţi numeri primăverile.
50 de ani de activitate, peste 150 de diplome, al şaptelea colecţionar recunoscut din România şi obiecte înşirate la Muzeul Ţăranului Român, la Muzeul Satului, la cel din Slatina şi cel din Olt.
Mai jos poţi viziona un material video despre Tezaurul din Cornăţelu.
În lumea largă s-a mândrit şi mai mult cu tradiţiile româneşti: Bulgaria, Ungaria, Germania, Franța, Italia, Spania, Belgia, Peru, SUA, Canada, Rusia, Armenia, Filipine, Japonia, Egipt, Oman, Emiratele Arabe. În linii mari aşa ar arăta rezumatul unei munci dedicate.
Mai ascultăm o poveste, mai tragem cu ochiul la ii, icoane şi tradiţii.
Aşii scoşi din mâneca meşterului ne marchează faţa exact ca un spectacol de magie: ustensile medicale folosite de doctorul Carol Davila, cărţi poştale vechi, versiunea veche a Bibliei corectate de Bartolomeu, icoane făcătoare de minuni, albumul Elizei Brătianu. Dintre toate rarităţile, una rămâne specială. „Să nu vă speriaţi. Acestea sunt moaştele părinţilor mei: vălul de mireasă al mamei, o batistă care a atins moaştele Sf. Parascheva de la Iaşi, floarea de mire a tatălui.”
Patima, dorul şi respectul cu care vorbeşte despre părinţi nu ţi le poate dărui. Dar te invită să nu te sfieşti şi poate să povesteşti în receptor: “Haide, mamă, haide, tată , hai/ Nişte linişte să-mi dai.”
„Părinţii mei au fost cei mai <sfinţi> de pe pământ.” Pe mormântul iubiţilor părinţi a ales să fie scris “rădăcini ale unui mare iubitor de frumos românesc.”
Oameni, oameni, oameni trec…Maestrul rămâne
A văzut şi a auzit multe. De la oameni care te primesc cu tot sufletul, la cei de talie medie, suspicioşi dar dacă ai talent să le umbli la caseta sufletului, poţi găsi surprize. Însă a dat piept şi cu marea plebe: nu ştiu, n-am văzut, n-am auzit, nu mă întreba. Nici de cei fără cuvânt nu a scăpat. De prin anii ’90 este minţit în privinţa construirii muzeului din sat.
„Sunt mâhnit. Am fost minţit şi înşelat că se va face un muzeu în sat cu tot ce am adunat de la mâna sfântă a ţăranului (…) să se bucure şi generaţiile astea de ce a fost în stare un popor.”
Cine a avut ochi să vadă, a văzut. Şi nu doar atât, a recunoscut meritele sale: Premiul Republican, Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România, care se atribuie o singură dată în viață, Premiul unic „Laurii Oltului”, Diploma de mare Român, Medalia Națională „Serviciu Credincios” acordată de Ion Iliescu.
Scrisul dăinuie, dar la fel şi vorbele. Ar fi multe mărturii şi articole despre meşterul popular din Cornăţelu… Laurenţiu Guţică, directorul Muzeului Judeţean Olt spunea că: „Am avut marele privilegiu de a cunoaște pe mulți dintre robii frumosului. Constantin Nițu este unul dintre marii meșteri ai României, care face parte din Corul robilor, care se străduiește să ne lase o moștenire sfântă: tradiția! Pentru mine, Nea Nițu este acea sămânță aruncată de Dumnezeu pe pământul Albeștiului, pentru că acolo s-a născut, care ne asigură tinerețea fără bătrânețe a neamului românesc.”
Gânduri de final
Meşterul îşi trăieşte bătrâneţea în Cornăţelu. Nu mai ţese ca altădată dar nu şi-a pierdut priceperea în a povesti. Când îi calci pragul casei, descoperi sanctuarul unde a strâns multe lucruri nepreţuite.
Ne bucurăm că am avut şansa să-l cunoaştem personal. Colecţia de ii, fiecare cu o poveste în spate a fost un episod special al întâlnirii noastre.
Mai mult decât atât ne-am umplut sufletele şi jurnalul cu ideile, poveştile şi inspiraţia primită de la Constantin Niţu.
…Căci el iubeşte
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
~Daniela Pasăre şi Echipa Zig Zag prin România
Părerea ta
Care sunt gândurile tale despre Tezaurul din Cornăţelu ? Cum am putea pune în valoare mai bine oameni precum Constantin Niţu ? Ce meşteri populari din Oltenia admiri ?
Nimic nu este mai puternic decât o idee căreia i-a venit vremea.~ Victor Hugo
Scrie-ne un comentariu cu ideile tale 🙂
- Îmbunătățește-ți strategiile de business la TopHotel Conference 2024! - aprilie 17, 2024
- Înscrierile în competiția TopHotel Awards 2024 sunt deschise! - martie 5, 2024
- Industria ospitalității se reunește la TopHotel Conference & Awards 2023! - mai 19, 2023
Zilele trecute, pe 1 martie, alaturi de alți creatori populari, Nițu Constantin a fost declarat Tezaur Uman Viu! Un Om de o mare noblețe!
Omul asta este o minune care respira,umbla,mananca,vorbeste…e de necrezut ca exista!