Îți vine să crezi că un oraș a luat naștere atunci când dorințele oamenilor s-au ciocnit? A fost atât de mare impactul încât Universul nu a mai putut suporta atâta euforie… Așa am apărut eu!

Mă numesc Bistrița și m-am născut din dorința oamenilor de a fi fericiți.

DSC_2444

Am auzit, pe ici pe acolo, că aș avea frați gemeni: Sibiu sau Brașov. Dar eu nu am mai întâlnit frați gemeni cu personalități identice, niciodată. Așa că, am și eu unicitatea mea și tare mă mândresc cu ea! 🙂

Fără lipsă de modestie, îți spun că am un aer elegant și medieval. Sunt plină de bogate vestigii şi monumente istorice iar pe străzile mele te poți întoarce în timp. Mă odihnesc la poalele Munţilor Bârgău și poți să-mi străbați cele 22 de pasaje pietonale la pas dar nu într-o zi. Nu te grăbi!

DSC_2423

Dacă vii la mine în vizită, nu ai să te pierzi. Odată, la început…până și eu m-am pierdut. După vreo 3 încercări de a găsi calea către Turnul Dogarilor pentru că aveam să întâlnesc pe cineva la Palatul Culturii, hop!, m-am trezit în fața Prefecturii. Și am zis… gata, îmi pun indicatoare! Că de vor veni la mine mai mulți turiști, se pierd printre străzile mele și eu nu vreau să-i amețesc.DSC_2373

Zilele trecute, încă de când a apărut Soarele pe dragul cer, stăteam întinsă pe marginea turnului de la Biserica Evanghelică.  Totul era sub control. Vegheam liniștită oamenii, bucurându-mă de concediu. Bistrițenii îi cunoști de la mare depărtare, poartă în suflet un zâmbet mare și au chef de plimbare, mai ales, în zi de sărbătoare.

DSC_2411

Și cum stăteam eu liniștită la soare, văd de la depărtare cum se apropie de mine o echipă de tineri bucuroși. Nu sunt din zonă căci au în mână harta mea și parcă sunt în căutare de ceva. Dar…stai că-i recunosc! Sunt tinerii ce toată țara o străbat în lung și-n lat. Au venit să îmi descopere locurile frumoase și să vorbească cu bistrițenii mei voioși.

Plină de emoții, mă dau jos de pe margine, mă mișc dintr-o parte în alta,  înconjor turnul de vreo două ori, mă așez iar pe margine și iar mă dau jos: Ce să le zic? Cum să încep? Să le spun să meargă la Cetatea mea sau la Casa Argintarului? Cel mai bine, îi las pe la mine vreo câteva zile apoi îi trimit la Tihuța cu căruța.

Ușa liftului se deschide și tinerii pășesc în balcon. Se citește pe chipurile lor curiozitatea unui oraș nou.

„WOW, așa frumoasă e Bistrița?”

Roșesc și le șoptesc ușor la ureche:

Mă numesc Bistrița și m-am născut din dorința oamenilor de a fi fericiți.

DSC_2403

Acum că am făcut cunoștință, ei sunt deja prietenii mei 🙂 Și ce fac prietenii când fericiți se întâlnesc?

Un selfie pregătesc!

Îți place, așa e? Uite-mă, ce frumoasă-s în spate acolo cu soarele pe străzile mele!

16939008_10154429543816275_6869316286515160564_n

Urmărește călătoria tinerilor prin județ, pe Zig Zag prin Romania, și fii alături de ei. Dacă ai sugestii de locuri frumoase și oameni cu povești frumoase de viață, lasă-le un comentariu la această postare sau trimite-le un mesaj.

Cu drag, Cosmina

Echipa Zig Zag prin România

 

 

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)