Un exemplu de viață care bate filmul

”Chiar nu mă interesa școala deloc. Mă prinsesem de telefoane mobile cu un prieten, eram în asigurări, eram băgat în tot felul de bișnițe din astea ieftine… dar m-am lăsat de ele și-am zis: ‹Cred că poate fi ceva mai bun!›.  Și atunci educația a venit perfect, ca o mănușă.

Momentul decisiv  s-a petrecut pe  23 octombrie 2006, ora 11.05. Aveam 18 ani și-un pic. Pentru mine a fost momentul în care pur și simplu viața mea ajunsese la o fundătură de drum. Toate construcțiile mele de copil limitat și răzvrătit au ajuns la un capăt. Nu am putut să merg mai departe de acolo. Și atunci, cu presiunile din trecut și cu momentul acela, îmi propun să iau o decize: să renunț și să încep un alt stil de viață. Bineînțeles că s-a întâmplat în pași foarte mărunți, dar cred că atunci a fost o schimbare fundamentală de atitudine. (…)

Eu vin dintr-o familie foarte simplă…aș spune chiar sub mediu. E la limită, nu chiar săracă, dar foarte simplă și modestă. Dintre cei 4 frați ai mei, sunt primul care a mers la facultate. Am zis: ‹Nu mă opresc aici!›. Am îndrăznit mai mult. Nu am avut o cărare sigură pe care să merg, ci mi-am croit-o singur și cu ambiție.

Acum mă bucur de oportunitatea extraordinară care mi se dă și știu că pe parcursul acesta educațional mi se vor schimba perspectivele foarte mult, o să ridic alte niveluri, dar ideea e că iubesc educația și văd ce a putut face pentru mine, pentru un golan de cartier… Am văzut cum transformă și cum poate să-ți schimbe dintr-o dată viața. Acum de asta merg în afară: să-mi îndeplinesc un vis. Mi-am pus toată viața într-o valiză și-mi voi lua zborul.”

.

[mashshare]

ZiggY

Schimbarea aduce transformare, sau invers?

Este vineri seara, iar străzile oraşului sunt pline de statuete ce se mişcă mai repede ca de obicei din cauza frigului. În graba mea, întâlnesc un tânăr care ţinea în mână un bilet via America. Următoarea zi era ultima şansă să-l prind în România. Timpul este cea mai importantă resursă şi singura care nu mai poate fi recuperată.

Așadar, mă regăsesc cu el pentru o discuție. Entuziasmul şi energia sa sporesc în timp ce ne afundăm în trecut. Pentru el, trecutul nu mai doare. N-a fost dintotdeauna profesor. În plus, şcoala nu prea l-a atras.

– Îmi place să educ oamenii, dar mai ales îmi doresc ca educaţia să atingă produsul finit – omul, zice el. Cred că educaţia are rolul de a-i face pe oameni conştienţi de scopul şi drumul lor în viaţă şi nu să-i bage în ceaţă, continuă el din ce în ce mai implicat, de parcă s-ar afla în faţa unui auditoriu mult mai mare.

Observ, în timp ce vorbeşte, claritatea ideilor sale și acurateţea cu care transmite cuvinte pline de emoţie. Am aflat despre el că iubeşte vorbitul în public. A fost preşedinte Toastmasters Oradea. Ba, mai mult decât atât, este campion naţional la discursuri umoristice, deşi, când vine vorba despre educaţie, nu glumeşte deloc.

– Cum ai ajuns să predai elevilor şi studenţilor educaţie antreprenorială?

Stă puţin pe gânduri şi foarte serios îmi răspunde:

– Predau educaţie după ce, înainte, am fost golan de cartier!

– Ei, da? Și cum s-a produs schimbarea?

– 23 octombrie 2006. 23 octombrie 2006, repetă cu voce mai domoală. Data a rămas un mister pentru mine…

Se pare că există și povești de acest gen. Schimbările puternice, când se întâmplă, marchează un suflet pentru totdeauna.

Tu, prin ce schimbări puternice ai trecut? Cum te-au ajutat?

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)