În timpul lui Dittersdorf orchestra formată din instrumentiști, veniți din Viena și Praga, era în perioada respectivă una dintre cele mai însemnate din Europa. Datorită lui Haydn și Dittersdorf, viața muzicală a orașului a devenit bogată, diversificată nu numai pe planul legat de cultul ecleziastic și sărbătorile curții episcopale, dar și pe plan laic, având loc numeroase concerte, spectacole scenice și de operă. La finele anului 1768 însă împărăteasa Maria Tereza a luat o decizie dramatică: desființarea orchestrei și a corului din Oradea. A luat sfârșit astfel o bogată, dar scurtă perioadă de strălucire a vieții muzicale orădene și s-a desființat o orchestră unică în acea vreme pe plan european.
Filarmonica de Stat Oradea este o instituție muzicală românească cu o bogată activitate concertistică atât în România, cât și peste hotare. A fost înființată la 23 decembrie 1923 sub denumirea de Societate Filarmonică, pe fondul unei vieți muzicale efervescente a orașului Oradea, care merge în timp până în secolul al XVIII-lea. Din 1949 Societatea Filarmonică devine instituție de stat, sub denumirea actuală. Din 2003 aceasta dispune de o sală de concerte proprie, care oferă noi posibilități de organizare a concertelor vocal-simfonice, educative, recitalurilor camerale și à capella.
[mashshare]
Trăiri înalte și năzdrăvănii
De vreo câteva zile toată lumea vorbește despre operă. Mă întâlnesc la un ceai cu o prietenă și-mi spune și ea despre asta, invitându-mă să ne ducem împreună. Gata, m-am hotărât. Merg și eu. Sosește ziua în care are loc marele eveniment. Peste tot e mare forfotă. Străini și invitați de prin toate părțile țării și ale lumii schimbă idei și păreri. Mai sunt câteva minute până la începerea spectacolului, dar nu o văd pe fata care m-a invitat. Intru în sală. Se sting luminile. Primesc apoi un mesaj de la ea. Îmi dau seama că e în sală, doar că nu știu unde se află.
În sală se așterne liniștea. În atmosferă plutește un val de energie care parcă mă vitalizează. Aștept să se termine primul act și la pauză ies puțin afară să iau o gură de aer. Pe hol însă o zăresc.
-Hei, Ziggy! Ce faci? Mă bucur că ai venit. Îți place?…mă întreabă cu un ton năstrușnic.
-Da, îmi place. Și mulțumesc pentru mesaj, doar că nu te-am putut vedea. În ce zonă stai?
-E un secret, îmi spune zâmbind.
-Aha, înțeleg…
Se anunță apoi următorul act și intrăm în sală. Urmăresc de această dată cu mai multă atenție ce se petrece pe scenă. Acum parcă simt altfel acest act, care ajunge până la urmă să mă emoționeze. Realizez în timp ce privesc spectacolul că un om poate ajunge mare numai între oameni mari. Astfel au reușit și cei de pe scenă pe care-i privesc cu admirație.
Între timp primesc încă un mesaj. ”Se pare că cineve are chef de joacă”, îmi zic în gând. Singurul lucru care mă frământă e că nu știu unde e, iar ea mă vede și-mi observă fiecare mișcare. La final, după ce se termină totul, ne întâlnim din nou.
-Îți mulțumesc pentru invitație. Apreciez și să știi că mi-a plăcut mult.
-Mă bucur să aud asta, Ziggy! Dacă o să mai aflu de vreun spectacol, fii sigur că te voi anunța.
-Mulțumesc, îi răspund în grabă. Eu trebuie să mă grăbesc, așa că ne mai auzim. O seară veselă!
-La revedere, Ziggy! Mai vorbim.
Luna sclipea și-și revărsa lumina în Crișul Repede, dar liniștit, iar stelele se jucau în undele râului. Tot zgomotul orașului se îneca acum într-o liniște care-mi permitea să cuget la gândul care mi-a venit în momentul spectacolului.
- Descoperă noi oportunități de dezvoltare în ospitalitate la TopHotel Conference 2025! - aprilie 16, 2025
- TopHotel Awards 2025: Intra acum in competitie! - februarie 20, 2025
- Îmbunătățește-ți strategiile de business la TopHotel Conference 2024! - aprilie 17, 2024
Leave A Comment