Lecția chibzuinței

Stăteam pe o bancă de pe Unirii. Cu tarabostesul așezat cu grijă lângă mine, încercam să fac niște poze trecătorilor și unei clădiri din fața mea, a cărei arhitectură mă atrăgea.

Un tată voios, înalt și bine îmbrăcat, își ținea fiul de mână, amândoi îndreptându-se spre clădirea pe care eu o fotografiam. Tatăl îi explica niște lucruri de interes copilului, care îl urmărea cu atenție. La un moment dat s-au oprit în fața clădirii.

-Mi-ai spus că vrei o înghețată, nu? …se uită întrebător tatăl.

-Da. Îmi dai bani să-mi cumpăr?

-Uite, îți dau 5 lei. Ce faci cu ei?

-Păi, pot să-mi iau 2 înghețate cu banii ăștia.

Tatăl îl privi, așteptă câteva clipe, îi puse o mână pe umăr și-i spuse cu blândețe:

-Așa este, dragul tatei. Îți poți cumpăra 2 înghețate. Dar ce-ar fi dacă ți-ai lua doar una acum și restul de bani să-i pui deoparte. Cu ei îți poți lua altceva, poate o jucărie, iar ochii copilului au început să-i strălucească la auzul acestor cuvinte, sau o altă înghețată. Uite, vezi clădirea?

-O văd, spuse el  cu glasul dulce de copil inocent.

-Aici sunt mulți oameni care vin să-și pună bănuții deoparte pentru a-i păstra. Ei sunt puși în niște cutiuțe, iar când cineva se hotărăște că vrea să-i folosească, vine aici și îi ia. Deci, dragul meu, înainte de a face ceva cu bănuții, e bine să te gândești înainte mai bine ca să știi cum să-i drămuiești. În felul acesta îți poți lua ce vrei de fiecare dată și vei ajunge un om chinbzuit dacă mă vei asculta. Poftim bănuții!

Copilul alergă repede la un chioșc și-și luă o înghețată cu ciocolată. La întoarcere îi dădu restul tatălui său.

-Să-i pui în cutiuță, tati. Data viitoare vreau să-mi iau o mașinuță, așa că vreau să umplu cutiuța cât mai repede.

-Bravo, îi spuse zâmbind. Se pare că ai învățat repede. Îl ia iarăși de mânuță și-și continuară drumul, tatăl captându-i atenția copilului cu alte povești interesante.