Fotograful care manuieste ceata

„Prin anii ’30 bunicul meu avea deja fotografii. Arhiva am preluat-o de la el prin tata și o păstrăm la comun- niște arhive mari, fotografii învechite, scrise.

Bunicul avea obiceiul să scrie pe fiecare fotografie locul și anul. Și așa l-am văzut când s-a căsătorit, când a mers în armată, tot, tot, cu neamuri, rudenii pe care nu le-am întâlnit niciodată. Cred că de-acolo am învățat eu să țin azi folderele în calculator pentru că le avea foarte frumos puse pe ani și cronologic. Pe lângă aparatul foto, bunicul a fost primul din sat care a avut scuter și televizor, care era o caricatură rusească alb-negru.

Ulterior, când am devenit fotograf…am pățit de nenumărate ori când oamenii au comentat și au văzut cu totul altceva decât am văzut eu în fotografia aia. Trebuia să le dau dreptate că eu n-am văzut ce au văzut ei, după care venea altul și comenta cu totul altceva. Aici e frumusețea minților diferite. Dac-am fi toți la fel ar fi fost foarte rău. Astea erau situațiile care m-au încântat foarte mult: să văd prin ochii altora ceea ce eu am fotografiat”.

[mashshare]

ZiggY

De vorbă cu un fotograf îndrăgostit de Maramureș

Pe multe dintre calendarele de pe birourile din Țara Maramureșului o să poți observa amprenta „fotografului din ceață”.

Din copilărie, aparatul i-a fost prieten de nădejde. Cu el la gât, a cutreiat Maramureșul în lung și-n lat. Indiferent de anotimp, cunoaște felul în care natura se mișcă.

„Ca fotograf, mai sunt zone în care n-am ajuns și nu fac fotografii decât în Maramureș. Pe mine e foarte greu să mă scoți de aici. Consider că încă n-am decoperit nici 30 % din ce-ți poate oferi județul ăsta și zona

Nici muzica nu-i este străină. Îmi spune că face fotografii pe ritmuri muzicale. De aceea a început să le denumească după cântecele sale preferate.

Dintr-o întrebare în alta, îmi povestește despre copilărie și farmecul ei. De atunci însă, s-au schimbat vremurile. Casele își alterează arhitectura, suflul satului tradițional se stinge…Ca fotograf a găsit soluția care i se potrivește: ceața!

„Mă ajută foarte mult să ascund mizeria din Maramureș. Când e ceață nu se vede vila aia de prost gust, nu se vede nimic…doar siluete. Ceața e aliatul meu la mascarea prostului gust și n-aș face nimic fără ea.”

Un fotograf și mai ales un om cu care merită să stai de vorbă 🙂

Echipa Zig Zag prin România