Povestea nemuritorului

A fost odată, pe meleagurile poporului de la care învăț, pe vremea marilor războaie, un copil care s-a născut între ostași. A copilărit și a învățat orânduiala de zi cu zi înconjurat de arme, muniții și bărbați neînfricați. Acesta a crescut și a ajuns un tânăr curajos, cu frică doar de Dumnezeu. Eram lângă un monument ridicat pentru eroii neînfricați când am auzit despre el.

– Numele lui este Jozsef. îmi povestea un domn senin cu barba albă.
– Ce a făcut acest Jozsef? Toată lumea de aici știe despre el dar se feresc să îmi povestească.
– Ziggy, oamenii se tem să vorbească despre el pentru că puțini sunt cei care cred că este adevărată povestea lui.
– Eu sunt pregătit să o aud.
– Bine Ziggy, hai să stăm jos, tare obosite îmi sunt picioarele.
Ne-am așezat pe iarbă și așteptam nerăbdător să ascult povestea lui Jozsef.
– Într-o zi, pe vremea când împlinise vreo douăzeci de primăveri, Jozsef își luă lucrurile și plecă spre pădure. Nimeni nu a mai auzit nimic de el timp de zeci de ani. Credeau că s-a prăpădit prin sălbăticia pădurii. Mulți, mulți ani mai târziu acesta s-a întors. Arăta exact la fel iar cei care erau de aceeași vârstă cu el erau cărunți și zbârciți de timp. Toată lumea s-a minunat și se întrebau cum e posibil să nu se fi schimbat după atâta timp. S-au așezat la masă și și la lumina focului, în noapte acesta a început să le povestească aventurile sale. Pe drumul lui în pădure, s-a întâlnit cu însuși Dumnezeu și Sfântul Petru. Aceștia, văzând cât de neînfricat și bun la suflet este, i-au propus ca după ce termină de umblat pe pământ să meargă și să slujească la Poarta Raiului. Acesta acceptă și își continuă drumul spre adâncurile pădurii. Povesti cum acolo în întunecimea pădurii întâlni cele mai groaznice ființe de pe fața pământului. Se luptă cu ele și cunoscu cele mai urâte și necinstite lucruri de pe pământ. Scăpă cu bine datorită curajului său și hotărâ să meargă la Poarta Raiului, unde nu va mai avea de a face cu așa ceva. A petrecut aici multe vreme și chiar s-a împrietenit cu cei care intrau și ieșeau. Odată, însăși Moartea avu nevoie de ajutorul lui și îi promisese în schimb viață veșnică. Nici nu se gândi la răsplată și cu bunătate o ajută. După alți mulți ani de strajă la Poarta Raiului, acestuia i se făcu dor de lumea pământească și de camarazii lui. Rugă pe Dumnezeu să îl lase să se întoarcă iar acesta încuviință cu drag. Așa a ajuns înapoi printre soldați și stătea acum în jurul focului și le povestea.
– Cum au reacționat ceilalți?
– Câțiva dintre ei nu l-au crezut. Au spus că e necuratul și au fugit cât au văzut cu ochii. Alții, cunoscându-l mai bine, au văzut prin ochii lui că spune adevărul și au rămas alături de el. Ani la rând au luptat în mari bătălii și datorită priceperii lui au învins. Anii au trecut, ceilalți au îmbătrânit și s-au dus pe lumea cealaltă. Joszef s-a alăturat altor generații și a luptat mai departe. Hotărârea, devotamentul și curajul lui a inspirat mulți oameni și încă inspiră și astăzi. Doar cei de pe aici îi știu adevărata poveste, ceilalți cred că este doar un călător care se alătură armatelor din lipsă de altceva.
– Cum de cunoașteți atât de bine povestea lui?
– Bunicul meu a luptat alături de el, i-a fost bun prieten și când eram mic am avut norocul să îl cunosc. Acum câțiva ani am văzut o fotografie în care apărea și el. Este exact cum mi-l amintesc. Cu siguranță și astăzi inspiră mulți luptători prin curajul său.
– Oau, cum aș putea să îl cunosc pe acest Jozsef?
– Doar bunul Dumnezeu știe unde e.

Am rămas uimit de povestea pe care tocmai o ascultam. Chiar există printre noi nemuritori?! Influența și faptele bune au păstrat mulți oameni vii de-a lungul istoriei prin gândurile oamenilor dar de un nemuritor în adevăratul sens al cuvântului nu am mai auzit până acum.