O călătorie abstractă prin forme și culori

În Țara Beiușului, am văzut că natura are un fel precis de a lucra. Munții, satele, capitala au o ordine a lor. Parcă zeii s-au pus de acord să creeze forme ușor de înțeles.
Daaar…îmi place când poporul de la care învăț mă provoacă să ies din tipare. Așa se întâmplă cu artistul plastic pe care l-am întâlnit în Beiuș. Auzisem că-i place să fie diferit în pictură și felul său de a trăi. De aceea a ales să stea mai departe de aglomerație, la Mizieș, într-un colț de natură.

I-am văzut picturile. Preț de câteva secunde filmul obișnuit al minții s-a rupt. Nu putea să înțeleagă nimic. Am privit mai intens exploziile de culori și forme așezate cu grijă inginerească pe fiecare planșă.
Din acel amestec de înțeles, mintea începea să extragă forme și sensuri noi. De exemplu, o pictură întruchipa mulți ochi înconjurați de pete colorate. Am realizat în ele din urmă ca poate artistul voia să-mi spună despre Argus, monstrul mitologic cu o sută de ochi. Sau poate îmi arăta că un om poate să privească același lucru în mii de moduri.
– Arta abstractă te face să gândești mai mult, remarcam în timp ce urmăream pe fereastra hanul pe Tudor, tânărul artist venind la locul întâlnirii. Era diferit din privire și din port. Barba ne asemăna totuși. Ce-i drept era mai stufoasă!

– Ziua bună Ziggy! Mă bucur că nu-s singurul bărbos de prin zonă, continuă el râzând.
– Ziua bună tinere artist!
Hanul nu era aglomerat cu clienți dar în scurt timp avea să se umple de căldura poveștilor sale.
-Ziggy, inspirația mea este viața însăși. Am grijă să mă “las bombardat” de tot felul de experiențe care-mi încântă sufletul. Muntele, peșterile, oamenii, plantează câte-o sămânță de inspirație.
Când mă așez să pictez, am câteva direcții stabilite dar cel mai mult, mă predau improvizației și fanteziei. Descopăr apoi că am pus pe o planșă o experiență stocată demult în subconștient.
– Cum îi ajuți pe oameni să-ți înțeleagă picturile?Sau să trezești o emoție în ei cel puțin. Intervin eu încercând să-l ghidez către cufărul cu secrete al artei abstracte.
– Nu îi ajut deloc, replică el relaxat. Ce simt eu când impulsul creator pune stăpânire pe mine e diferit de ce simte privitorul. Eu mă las purtat de acest flux fără să mă mai gândesc
Nu înțelegeam în totalite.
– Nu acesta e rolul meu Ziggy. Zece oameni vor vedea ceva diferit în picturile mele. Ceea ce e în sufletul lor îi influențează în ceea ce văd.
Și apoi, continuă el lăsându-se pe spate. Nu toți trebuie să aprecieze ceea ce fac. E în firea lucrurilor.

Poveștile lui Tudor m-au purtat într-o nouă lume în acea după amiază. Arta abstractă nu e ruptă de realitate ci e inspirată chiar de sufletul uman cu toată diversitatea lui de emoții.
– Ei Ziggy, dacă ai vrut artă abstractă, ai primit-o! îmi spun amuzat în timp ce îmi pregăteam materialele pentru următoarea întâlnire cu un tânăr profesor pasionat de istorie și folclorul beiușean.