Dragostea față de biologie și călătorii nu ține cont de vârstă

Un lucru care-mi place foarte mult în călătoria pe meleagurile poporului meu e imprevizibilul. Atunci când cred că le-am văzut pe toate, ceva nou apare care mă face să văd altfel lucrurile.
În Oradea, aud la un moment dat că există o doamnă, biolog de profesie care sfidează orice limită.

– Are 84 de ani și a călătorit până la 81 prin toată lumea îmi spune, plin de admirație fotograful orădean care promovează orașul prin imagini. Trebuie să o cunoști Ziggy! Vei afla multe, multe povești de la ea.
Ora întâlnirii era stabilită. O așteptam cu o ceașcă fierbinte de ceai în față. Am văzut-o apropiindu-se ușor, ușor cu un baston în mână. Părea serioasă și foarte vulcanică ca temperament, înainte să apuc să-i adresez vreun cuvânt.
Eram cam dezorientat, neștiind dacă să fiu serios sau să o întâmpin cu un zâmbet, din inimă. Am ales varianta a doua și a funcționat.

La cei 84 de ani ai săi doamna mă uimea! Dinamică, vulcanică, cu o expresie demnă în privire, învinsese mitul că vârsta e un impediment pentru a-ți îndeplini visele. Prezența ei îmi spunea multe despre felul în care și-a trăit mare parte din viață: ca biolog, ecologist și călător împătimit.
La gât avea ca medalion, un mic recipient de sticlă în formă de lacrimă iar la urechi, o pereche de cercei cu același model. În recipiente se afla o pulbere neagră.
Hmm, îmi spun în sine, sigur trebuie să aibă o semnificație specială pentru ea. Și cred că e o legătură și cu inelul de la deget.
Privesc mai atent, inelul: o insectă verde, asemănătoare cu un scarabeu imortalizată într-un înveliș transparent.

Ceaiul scădea din ceașcă în timp ce poveștile avansau pe un ritm mult mai rapid.
Iată că vine întrebarea:
– Ziggy, știi ce se află înăuntru?
– Praf de pușcă sau cenușă, răspund eu amuzat.
– Ești pe aproape, cenușă. Dar ce fel de cenușă ?
– De vulcan, adaug scurt.
– Da da. Este cenușă pe care am cules-o personal de la vulcanul aflat sub ghețarul Eyjafjallajökull, al cincilea ca mărime din Islanda. A erupt în 2010 iar norul de cenușă vulcanică a paralizat circulația aeriană din aproape toată Europa.
– Uau!
– Dar cum ai ghicit? întrebă ea cu o expresie ușor severă, ca de profesor.
– He, he, temperamentul dumneavoastră a făcut să fie ușor să ghicesc.
Râdem amândoi.
Aflu ulterior că inelul este o insectă rară întâlnită în cercetările sale.
Așadar, doamna vorbea tuturor, fără cuvinte despre cele două mari pasiuni: biologia și călătoria pentru a cunoaște oamenii și locurile planetei.
Poveștile curgeau cu aceeași ușurință cu care ceaiul din ceainic ajungea în ceașca mea: copilăria în Beiuș, frumusețile munților Apuseni și ale Bihorului, provocările județului la nivel ecologic, experiența ca profesor, educația adulților prin exemplul copiilor lor și bineînțeles, aventurile prin jurul lumii. Nu a omis să-mi spună că până acum șapte ani a schiat!
Trei ore sau scurs pe nesimțite, fără ca ea să obosească sau eu să-mi pierd interesul în a asculta. O comoară de femeie!
– Ziggy, adaugă ea cu blândețe la finalul discuției, îți las în dar vorbele atât de dragi sufletului meu. Sunt din Micul Prinț de Saint Exupery: dacă muncești doar pentru lucrurile materiale îți clădești singur temnița. Fă lucrurile din inimă, în timpul călătoriei tale și tot ce vei avea nevoie va fi acolo, în sprijinul tău Ziggy!

Povestea acestei întâlniri îmi va rămâne mereu în inimă. Am plecat de la această doamnă cu o energie de nedescris și cu dorința de aventură. Am ajuns într-un părculeț și urma să mă întâlnesc cu morărița.