Melania Forosigan

Cine nu are bătrâni, să-și cumpere!

Nu degeaba există această vorbă în înțelepciunea populară. Acesta este sentimentul cu care încep şi termin interviul de azi. Pe lângă el, se adaugă energie, apreciere și speranță că bătrânețea poate fi o binecuvântare, numai să alegi asta.

Toată această compoziție se datorează unei doamne, pe nume Melania Forosigan. Am apreciat-o încă din primele momente. A fost o bucurie, de la început până la ultimul „Sărut mâna, la revedere!”.

Melania Forosigan,din Zlatna își duce cei 85 de ani cu seriozitate, blândețe și pasiune. Istoria rămâne o parte din inima dumneaei și asta s-a simțit în tot ce povestește.

Dragostea pentru România se simte încă de la poarta casei sale, unde se află agăţat un clopoţel care sună şi o pamblică tricoloră. Dacă te uiţi în jur, istoria vorbeşte- vezi gara din Zlatna şi vechile locomotive ce se „odihnesc ” acum, pe post de monumente.

La umbra viei din curte, doamna Melania îmi reaminteşte prin poveştile ei, că alegerea de a pleca într-o călătorie prin toată ţara, timp de 5 ani, e cât se poate de inspirată!

            Eu nam nimic cu istoria, doar că îmi place!

            Am ascultat povești cu iobagi, cu Maria Tereza, despre popoarele barbare, dar în special, despre Zlatna a vorbit cu cel mai mare drag. Cum ar fi să avem toți pentru locul natal aceeasi dragoste?

            Îmi place și țin la Zlatna și la Roșia Montană. Aoleu! Cum nu vă pot spune mai mult. Acestea sunt locurile mele de preferință.

Zlatna

Oraşul Zlatna

            Și-a început cariera de economistă la Roșia Montană. Au trecut 60 de ani de când a terminat facultatea, dar își aduce aminte perfect cum s-a străduit să fie transferată în Zlatna. S-au făcut repartizările, și-a exprimat preferințele însă tot nu ajungea unde voia. După ce drumurile ei  duceau întotdeauna în Zlatna, fie pe jos, fie cu căruța, s-au aliniat noroacele. Le-a continuat, până când s-a eliberat un post în locul după care tânjea.

„Dacă aș mai avea vârsta de atunci și dacă ar umbla toate avioanele și elicopterele lumii, și aș mai putea să întâlnesc colegi pe care iam avut (…),  eu vă spun că aș prefera să vin cu căruța de la Roșia Montană!”

Sorin Jurcă Roşia Montană

Peisaj de la Roşia Montană.

            Cu siguranță trece timpul, dar curajul nu cunoaște vârstă. Atât de mult să te identifici cu un loc, încât căruța să însemne o posibilitate în marea de alte mijloace mai rapide. Omul sfințește locul, dar și locul trebuie să aibă acestă calitate de a se lăsa sfințit. Cum stă Zlatna la acest capitol?

            În sufletul meu este mare durere. se închidă minele?!  Se poate o suferință mai mare? Mie îmi plânge inima pentru zona asta.” ~Melania Forosigan

            Din punctul de vedere al doamnei cu istoria, Zlatna a fost sfințită încă de când s-a mutat acolo, chiar și dinainte. Birourile administrației lui Traian au existat acolo, economia începea și se sfârșea tot în partea aceea, primul sinod al ortodoxiei s-a ținut tot acolo, activitatea minieră…Acestea nu sunt motive spoite cu aur și sfințite? Doar că treptat timpurile s-au shimbat și oamenii s-au îndepărtat de la principiile vechi. Au plecat care încotro uitând de sfințenia de acasă.

            Eu mâine sunt dincolo și mulți ca mine, dar tinerii care nu au loc de muncă…Ce se va alege de Zlatna?”

            Schimbând registrul și încercând să ne depărtăm de la nuanța tristă, mă întreb cum își hrănește, astăzi, pasiunea doamna Melania? Umorul pe care mi-l presară printre poveşti, îmi dau un prim răspuns. Apoi, cărțile au fost o variantă tot timpul, dar cum stă la capitolul tehnologie?

Se poate spune că e în pas cu moda! Povestesc împreună cu fiica dumneaei și apreciez sincer stilul:

            „Pe la 82 de ani a zis „Să-mi cumperi laptop” și iam cumparat laptop.

            De atunci a învățat să folosească Facebook-ul, să caute istoria pe Google, să vorbească pe Skype și să fie la curent cu noutățile care o interesează. A învățat atât cât i-a trebuit și asta spune multe despre capacitatea dumneaei de a se adapta și de a evolua.

Zlătnenii o cunosc pentru energia ei debordantă şi pasiunea pentru istorie, care umplu caiete cu notiţe şi pregătesc o viitoare carte: „Le-am promis măicuţelor de la Mănăstirea Buna Vestire din Pătrângeni, că voi scrie o carte despre Zlatna!”.

Cu toate acestea, ține să precizeze un amănunt important:

            „Pentru mine știți care e istoria? Cimitirul.

            Cu el nu poate concura nici Google, nici toate bibliotecile din lume. Acolo stau îngropați cei care au contribuit la facerea istoriei și făr de care nu s-ar mai fi scris nimic. În cimitir stă istoria nespusă.

            „Foarte multă istorie se învață din cimitire, dar nu vrea nimeni să învețe..

            Ce rapid trece timpul când ne iau străbunii pe dinainte…

Un lucru care mă impresionează este puterea interioară, pe care şi-a dezvoltat-o singură. Ne povesteşte despre un control medical, în care i s-au recomandat medicamente, internare şi alte cele.

„Doamna doctor, faceţi ce ştiţi mai bine! Eu sunt sănătoasă, sunt bine şi am să merg acasă!”.  

Şi aşa s-a şi întâmplat.

Să fie efectul Placebo? Sau doar obiceiul ei de a trăi cu simplitate, credinţă, umor şi pasiune care o menţin sănătoasă?

Te lăsăm pe tine să alegi varianta cea mai plauzibilă! 🙂

Melania Forosigan

Zâmbitul e cel mai bun medicament! 🙂

La plecare, după cum îmi este obișnuința, cer un sfat, să am ce duce mai departe.

            „Totul să fie sub lumina adevărului! Sunteți tineri, să luptați pentru adevăr, să nu vă lăsați!

            Cerul Zlatnei s-a înnegrit de-a binelea!

Cu promisiunea că ne vom urmări reciproc și că ne vom reîntâlni, opresc interviul şi îmi iau rămas bun de la doamna Melania. 🙂

Am rămas cu gândul la o bătrâneţe trăită frumos…

Încheiem acest articol prin câteva citate despre bătrâneţe:

“Pentru cel ignorant, bătrâneţea este ca o iarnă; pentru cel înţelept ea este vremea secerisului.”Autor necunoscut

“Mulţi oameni se păstrează încă tineri la şaptezeci de ani pentru ca ştiu să râdă sănătos de aceia care au îmbătrânit deja la douăzeci”. Autor necunoscut

”Unele vieţi se aseamănă cu acele flori care înfloresc şi răspândesc parfumul lor pe înserate”Autor necunoscut

Dar tu?

Ce părere despre exemplul dat de Melania Forosigan?

Dar despre oamenii bătrâni, pe fiecare sat sau oraş din România, încă îi mai are…acei oameni care ştiu istoria, poveştile şi au înţelepciunea necesară să te facă să îndrăgeşti ceva ce alţii dau uitării?

Cum putem pune în valoare mai bine „comorile” pe care ei ni le oferă?

Ne bucurăm să aflăm perspectiva ta! 🙂

Scrie-ne un comentariu cu gândurile tale, mai jos.

Poftă de viaţă şi de călătorii să ai,

Echipa Zig Zag prin România

Blaj

Zig Zagării la CNIPT Blaj 🙂

Interviu realizat de Radu Dascălul

Redactare text: Daniela Pasăre

Editare şi tehnoredactare: Radu Dascălul

Foto: Oancia Iulian şi Elena Acăprăriţei

Echipa Zig Zag prin România