” Când dai de oameni de calitate e greu să-i abandonezi și să-i uiți. Ei aduc ceva prin felul lor de a fi, aduc savoarea, aduc un lucru pe care nu poți să-l dai uitării, o consistență deosebită, pe care, dacă ai cum, o poți transmite mai departe și altora.

Ei sunt oamenii care aduc un anumit spirit academic, o anumită stare pe care nu o regăsești oriunde și oricând, ea este numai într-un anumit loc și într-un anumit moment. De aceea am un respect deosebit și profund pentru foștii dascăli ”.

Este genul de om care i-a plăcut dintotdeauna să caute, să vadă, să se documenteze, să cerceteze. În perioada studiilor mergea mereu la biblioteca universitară, căuta informații, le compara, făcea legături, etc.
Înclinația și dragostea către istorie a existat în el de foarte mult timp : ” Am avut un profesor de istorie foarte bun. Nu m-am gandit exact că asta mi-ar plăcea să fac, însă, ulterior, după ce am ratat legătura cu științele exacte, din cauza lipsei de profesori foarte bine pregătiți, am început să excelez în acest domeniu, cel al istoriei.”
Constată că istoria actuală, cea trăită, se uită mai repede decât cea veche și de aceea, a avut ideea de a scrie. A început și a adunat o serie de expresii și cuvinte vechi, pe care le-a îngemănat într-un glosar, în ideea de a le conserva, pentru că dacă nu se mai folosesc se vor pierde în timp.
Pasiunea pentru scris nu s-a oprit aici, de fapt acesta a fost ca un prim pas către conturarea ei: ” Prima mea lucrare a fost despre monografia ” Liceului Horticol din Miniș”, unde am fost și director pentru o perioadă lungă de timp. Acest liceu avea înainte profil viticol, era cea mai veche școală de viticultură din România. Viticultura era o tradiție a locului, ”un mundos vivendi (un mod de a trăi).”
În prezent, din toate domeniile cu care cochetează, cel mai mult îl atrage cel al cercetării, simte o înclinație aparte – ” a fost și unul din obiectivele mele inițiale ce nu s-a realizat într-o oarecare măsură, în modul în care și-ar fi dorit el. Sistemul din învățământ și legile care există astăzi au viciat extrem de mult statutul profesorului, a cadrului în sine. Atitudinea actuală este complet diferită față de cea din trecut.”
Consideră și crede cu tărie că este necesar ca istoria națională să fie cultivată la nivelul mediu al unei culturi generale solide, pentru că acest aspect este de fapt ” Unitatea în diversitate (deviza UE)” ; o cultură solidă, dar cu identitate, să fii identitar într-o lume diversă. Identitatea se poate cultiva doar prin cunoașterea originii și a istoriei naționale.
Pe viitor își dorește să poată să introducă un concept eficient de educație realizat prin lansarea unui proiect național de lungă durată, viabil. Viziunea proiectului o vrea să fie asupra aspectelor precum : numărul de clase obligatorii, conținutul curriculei, numărul eficient de ore (din punct de vedere psihopedagogic, la un copil poți apela un anumit număr de minute pentru a fi eficient), etc.

Concluzionează cu un sfat demn de urmat, în stilul caracteristic al unui profesor dedicat, cu următoarele cuvinte: Secretul progresului unei națiuni este dat de un sistem educativ puternic și bine consolidat. Fără educație și cultură, nu se poate crea nimic durabil și de valoare.

tor de opinie.