Istoria unei astronomii și astronomia unei istorii

„Am avut o viață foarte interesantă. De mic am avut spiritul acesta al competiției. Până prin clasa a IV-a, a V-a știu că îmi plăcea tot timpul să fiu competitiv. Nu am fizic de sportiv, dar m-am încăpățânat să mă duc să fac fotbal, trăiam cu nostalgia unor meciuri…până când am fost obligat de maică-mea să mă las pentru că veneam din cap până-n picioare plin cu noroi. M-am apucat de alt sport. Noi avem noroc cu polo, care te ajută foarte frumos să te dezvolți. Niciodată n-am reușit să ajung nici în top și nici n-am putut să-mi exercit spiritul de competiție și-atunci m-am reprofilat pe partea de învățat.

Una dintre cele mai frumoase povești ale mele a început așa: în clasa a VI-a, cu vreo lună înainte de sfârșit aveam media 10 la toate materiile în afară de fizică. Luasem un 8 și-mi era destul de greu să-l corectez. Vine la noi profesoara și ne-ntreabă dacă vrem să mergem la olimpiada de astronomie pentru că ne dă un 10. Nu m-a interesat pe mine astronomia, ci mai mult acel 10. Aveam termen de o săptămână să ne pregătim… Nu mă gândeam că o să fie nu știu ce. Ne-am dus la probă. Nu mi s-a părut foarte greu, adică erau întrebări destul de simple, dar și grele și cumva, cumva am reușit să iau locul 2 și să mă calific la națională, ceea ce era surprinzător în clasa a VI-a, că de obicei era pentru a VII-a. Naționala era vara și atunci îți pierdeai o lună, două din vacanță învățând pentru  olimpiadă, ceea ce era ciudat. Mă pregătisem între timp și acolo am reușit să iau o mențiune, ceea ce era iarăși extraordinar. Am ajuns și în lotul național, dar fără posibilitatea de a merge la internațional pentru că era  termenul scurt. Atunci am prins drag de astronomie. Am avut un profesor excepțional și treptat am  acumulat iubire pentru materia asta, am continuat și am urcat pas cu pas.

După aceea, am simțit o repulsie pentru astronomie. Nu că nu mi-a plăcut materia în sine, dar m-am dezumflat.”

Dar, așa cum e în viață, când o ușă se închide, o alta mai mare se deschide.  Între timp pașii îl îndeamnă către istorie, despre care mărturisește că „tot timpul eram pasionat de ea din filmele lui Sergiu Nicolaescu pe care le condamnă toată lumea. Fac acum istorie și știu că greșește, dar e singurul lucru care poate să-ți mai inspire o semi-mândrie. Poți să ai abordări diferite în istorie, poți să fii ca Boia, ca rectorul de la Cluj… Atunci m-am dus spre istorie.”

[mashshare]

ZiggY

Un tânăr pasionat de istorie pe urmele lui Gheorghe Șincai

Am vorbit cu oameni despre istorie. În călătoria mea am trecut prin multe locuri care au în spate o istorie foarte vastă. Din toate acestea am învățat o lecție, am învățat cât de important este să cunoști istoria. Dacă o cunoști, ști să apreciezi la adevărata valoare omul sau locul prin care treci. Istoria îți dezvăluie adevărata identitate a neamului și cunoscând-o putem evolua fără să mai repetăm greșelile din trecut.
Prima asociație studențească din Oradea îi poartă numele lui Gheorghe Șincai și este asociația studenților de la istorie. Actualul președinte al acesteia este pasionat de istorie, căruia îi place să se implice în activități și să comunice cu mulți oameni. Așa am ajuns să îl cunosc și eu.
– Aici era un han. Veneau mulţi comercianţi care erau îndrumaţi spre alte destinaţii. A fost şi o berărie care îi apropia pe oameni.
Povestea Palatului Vulturul Negru este doar una dintre poveştile Oradei. M-a dus în pasajul de aici și parcă m-a introdus, prin poveste, în lumea de pe vremea când acesta era o atracție importantă pentru turiști din întreaga Europa.
M-a condus pe străzile centrului vechi și mi-a dovedit că îi place să spună povești. Știa câte ceva despre fiecare clădire importantă. Cu modestie mi-a spus că nu știe poveștile complete dar o să le caute și când ne mai vedem, stăm la povești.
Asociația Gheorghe Șincai, pe care o conduce, organizează activități în folosul studenților dar și a comunității. În același timp colaborează cu alte asociații, atât din țară cât și din străinătate pentru a ajunge la o mai bună dezvoltare, atât personală cât și a educației în general.
Plin de pasiune și devotament, cu o experiență în activități diverse și discuții cu oameni diverși din toate colțurile lumii, face tot ce poate pentru a crește și a se dezvolta spre a deveni un cercetător și un istoric iscusit.

Se pare că, Gheorghe Șincai îi ghidează drumul și cu siguranță va ajunge acolo unde își dorește.

Echipa Zig Zag prin România