Celula lui Iuliu Maniu

„Într-o celulă întunecoasă şi rece a închisorii din Sighet, şi-a aflat sfârşitul, Iuliu Maniu, unul dintre creatorii României Mari în 1918. Ca mulţi alţi deţinuţi politici a fost considerat „un duşman de moarte al poporului român ” şi condamnat la închisoare pe viață pentru “înaltă trădare”.

După cei 4 ani petrecuţi în penitenciarul de la Galaţi, Iuliu Maniu a fost adus în infernul de maximă securitate de la Sighet…Nu a fost torturat precum alţi deţinuţi. Au urmat pentru el doi ani de suferinţă lentă, în care masa obişnuită era o apă cu o bucată singuratică de legumă prin ea…nu a primit nicio îngrijire medicală.

Şi-a dat ultima suflare la 80 de ani între pereții reci, culorile sumbre și lumina slabă a închisorii pe gerul năprasnic de februarie. Cadavrul său a fost luat repede în secret şi aruncat într-o groapă din Cimitirul Săracilor, de la marginea orașului…

Ce a mai rămas din Iuliu Maniu este această celulă austeră.”

[mashshare]

ZiggY

„Vizita la Memorialul Durerii ne-a pus faţă-n faţă cu ororile istoriei, mai ales când am intrat în celula lui Iuliu Maniu.

Ştiam dinainte, din discuţia cu muzeograful,  ceea ce se întâmplase aici. Am încercat un sentiment de repulsie când am păşit în camera sumbră, cu pereţii goi…patul de fier cu hainele de deţinut înnegrite de vreme.

Dezgust.Ceva m-a îndemnat să rămân totuşi: era poza de pe perete a lui Iuliu Maniu. Chiar şi după atâţia ani, emana un sentiment viu de libertate şi calm. E ciudat cum într-un loc ostil poate apărea opusul lui. Parcă auzeam vocea lui care şoptea: „mi-au luat libertatea trupului dar de sufletul meu, nu s-au putut atinge. Rămân un spirit liber. ”
Mi-am dat seama pe loc, că indiferent de circumstanţe, omul sfinţeşte sau distruge locul. Iuliu Maniu a „sfinţit”, prin felul său de a fi, un loc al suferinţei. ”

[/fullwidth]

Echipa Zig Zag prin România