Inițiatorul din cetate

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi fost nu s-ar povesti, aproape de granița cu meleagurile altui popor, o cetate. Și această cetate era locuită de mulți oameni de seamă și condusă cu cinste și onoare de un rege drept. Acestui rege, serveau loial doar cavaleri de viță nobilă. Într-una din zile, unul dintre cei mai tineri cavaleri a vrut să dea șansa și altora, prieteni de-ai săi să ajungă cavaleri chiar dacă nu erau de viță nobilă. Cu multă trudă și osteneală a reușit să își îndeplinească acest vis.

Fiind în trecere prin acea cetate și auzind de faptele pline de curaj ale acestui cavaler și a noului ordin înființat de el mi-am spus: „Trebuie să îl cunosc pe acest tânăr cu inimă mare.” Mergând pe drumurile pietruite ale cetății, mă uitam pe sus și m-am împiedicat de un bolovan.

– Dă-mi voie să te ajut tinere! se aude o voce din spatele meu.
– Sunt bine, mă descurc. Mulțumesc!
Era un cavaler tânăr îmbrăcat în armură strălucitoare. Îți era mai mare dragul să îl privești.
– Nu ești de pe la noi, așa e? Eu sunt Sir Sas!
– Ai dreptate Sir Sas, eu sunt Ziggy!
– Mă bucur să te cunosc Ziggy, ce te aduce pe la noi?
– Am auzit multe despre cetatea asta dar cel m-ai mult mi-a plăcut povestea tânărului cavaler care a reușit să obțină dreptul de a deveni cavaler și pentru cei care nu sunt nobili.
– Asta nu a fost de mult, eu sunt acela Ziggy!
– Felicitări Sir Sas! Cum ai reușit?
– Hai să îți povestesc Ziggy. Când eram copil, am crescut împreună cu mulți din cetate. Nu țineam cont că sunt de viță nobilă, mă jucam cu toată lumea. Așa mi-am făcut mulți prieteni. Când am mai crescut mi-am dorit să ajung cavaler și cu câteva antrenamente nu mi-a fost greu. Așa și-au dorit și alți prieteni de-ai mei dar pentru că nu se trăgeau din familii nobile nu aveau dreptul. M-am dus la rege și i-am cerut personal asta. M-a pus să îi adun pe cai care își doresc să fie nobili și ne-a trimis în câteva misiuni. Ne-am întors victorioși din fiecare misiune și apoi le-a dat dreptul să își demonstreze fiecare abilitățile de luptător. Cum le-a văzut priceperea și vitejia nu a mai stat pe gânduri și ne-a dat voie să înființăm un ordin cavaleresc nou. Ne numim Rotaract și până acum am îndeplinit fiecare misiune cu succes.
– Trebuie să fi tare mândru de cavalerii tăi.
– Da Ziggy, pentru că se antrenează și învață mereu. Asta îi deosebește de ceilalți. Acum eu trebuie să plec, avem ședință la masa rotundă.
– Mulțumesc Sir Sas!
– Ședere plăcută la noi Ziggy!

Mi-am continuat plimbarea prin cetate de unul singur. Se pare că nu contează din ce familie te tragi, contează doar ceea ce faci, cât de bine faci acel lucru și ce înveți pe parcurs. Mă bucur pentru cei de la Rotaract.