Bătrânica Ana şi casa ei de lut.

Din lut ne naştem şi-n lut ne întoarcem. Iar viaţa pe care am trăit-o este darul nostru.

Grădina bătrânicii Ana era curată şi semăna cu o doamna de afaceri ordonată, îngrijită şi sexi. N-am mai văzut o astfel de grădină atât de curată. Deşi era toamnă nici o frunză nu era pe jos. Abia aşteptam să o întâlnesc pe bătrânica Ana.

Şi casa ei vestită din lut era la fel de îngrijită. Se vedea precizia cu care a aşezat lutul. Chiar aveam impresia că parcă casa ivea direct din pământ.

M-am descălţat şi am mers aşa prin iarba care încă era verde.

„ De ce nu te încalţi? “ mă întreabă bătrâna care este vestită pentru casa ei de lut.

“ Fiindcă toate energiile rele se duc în pământ “ îi zic.

Am observat cât era de zveltă, în forţă şi lucidă şi i-am zis asta.

Şi-a adus aminte că a fost la biserică unde venise o doamnă foarte grasă. Şi din poveste în poveste, din glumă în glumă am ţinut minte că mi-a zis că sunt “oameni care au o boală şi sunt graşi iar eu mă bucur că Dumnezeu mă ţine aşa cum sunt”.

Am simţit că o doare fiindcă n-are copii.

Şi stau şi mă gândesc că probabil aşa şi trebuie să fie. Probabil casa din lut, grădina bine îngrijită şi veselia bătrânicii Ana aşa  şi trebuie să fie.