Zig Zag la Mănăstirea Lainici

După micul episod de film de pe Defileul Jiului(o maşină de poliţie ce urmărea o altă maşină care nu voia să oprească) am ajuns la Mănăstirea Lainici. Era locaţia cea mai îndepărtată a traseului nostru.

De aici pleacă trasee spre Schitul Locurele şi alte obiective din Parcul Naţional Defileul Jiului.

Mănăstirea e o bijuterie arhitecturală: fântâna de la marginea şoselei, zidurile masive, biserica mănăstirii şi anexele compun un ansamblu imens.  Tradiţia spune că Sfântul Nicodim( întemeietorul mănăstirii Tismana) ar fi ctitorul ei.

Fântâna Mănăstirii Lainici

O altă informaţie aflată este că Tudor Vladimirescu s-a ascuns aici  de turcii care îl urmăreau. S-a îmbrăcat chiar în straie de călugăr dar nu a reuşit să fie prins.

Am băut apă proaspătă de la fântănă în ce admiram detaliile picturilor…

Mănăstirea Lainici

Partea aiurea a fost că nu am avut voie să facem fotografii în curte sau în biserică. Adelina a încercat o nouă ţinută: un şorţ albastru şi lung care să înlature orice ispita… Politica manastirii! 🙂

Până la urmă, am găsit soluţia! Ne-am cocoţat pe scara de lemn care urca din şosea, spre schitul Locurele. Priveliştea a fost perfectă! 🙂

Mănăstirea Lainici

Zig Zag la Mănăstirea Vişina

Defileul Jiului a fost o experienţă superbă! Pădurea verde şi răcoroasă, sculpturile apei prin munţi si mănăstirea Lainici au fost protagoniştii. Mai aveam de vizitat la întoarcere Mănăstirea Vişina.

Iată! Indicatorul cu Bumbeşti-Jiu era în faţă iar GPS-ul tot incanta: aţi sosit!

Nu mai pricepeam nimic…Cobor din maşină şi întreb o doamnă care mergea agale.

Hmm, nu pare să fie din peisajul oraşului, unde oamenii forfoteau, mă gândesc eu.

-Ce? Mănăstirea Vişina? Mă întreabă ea cu un ton uşor ironic. Uitaţi acolo, dincolo de Jiu, printre copaci!

Era chiar peste şosea.

Femeia îşi vede de drum. Încep să râd. Câteodată unele lucruri sunt atât de evidente şi simple încât le pierzi din vedere cu o abordare mentală sofisticată.

Ne întoarcem puţin în locul unde erau restaurantele şi parcările. Un pod îngust, pentru trei sferturi de maşină, traversa Jiul.

-Ce faci tu? Se alarmă Adelina. Nu încapi pe aici!

-Hai să vedem , râd eu. Podul era fix pentru o maşină, la limită. Priveliştea a meritat să ne oprim şi să imortalizăm momentul. Norii făceau legea acolo sus! Ploaia se apropia…

La mănăstire era linişte în curte! În stânga se vedeau locuinţele călugărilor iar în  dreapta trona biserica cochetă de lemn.

Aleea pietruită se transformase acum într-un drum bătătorit pe  iarbă  care ducea spre  ruinele vechii mănăstiri Vişina, de piatră, ridicată de Mircea cel Bătrân.

O pisică tâşneşte pe alee în faţa bisericii de lemn. Ţintă către noi!

-Hai vino încoace tu iubire, strigă Adelina încântată. Dragostea ei pentru animale creşte de la un judeţ la altul.

-Dacă vă place de Guleraş puteţi să-l luaţi acasă, se aude vocea gravă a călugărului.

-Până la Iaşi? Râdem noi.

După scurta poveste a echipei Zig Zag primim „dezlegare” să vizităm şi să fotografiem.

Călugărul ne-a deschis uşa bisericii cu toată amabilitatea.

Interiorul era ca un laborator colorat în special în albastru şi galben în care se fabrica linişte pe bandă rulantă. Plăcută senzaţia de a medita în timp ce îţi auzi inima cum bate.

La ieşirea din biserică domnea aceeaşi linişte, tulburată doar de vuietul Jiului. Călugărul amabil nu mai era.

-Hai să mergem, îi spun Adelinei. Ziua nu s-a terminat încă…

Urmează Castrul Roman Bumbeşti Jiu!

Citeşte povestea vizitei noastre la castru aici!

Ce obiective de turism ecumenic de pe Defileul Jiului ţi-au plăcut cel mai mult? Dar alte obiective turistice?

Scrie-ne un comentariu cu gândurile tale!

Inspiraţie şi poftă de viaţă să ai,

Radu şi zig zagării