Într-un sat din vecinătatea Romanului (județul Neamț), găsim o casă cu gard micuț, roșu și obloane verzi. Această casă, clădită la 1941, alături de alta, chiar din spatele acesteia, dar mai veche, din 1906, găzduiesc de câteva luni Muzeul Colectivizării din România. În fapt, casa mai veche a fost făcută de străbunicul Petru pentru Ianuș, fiul său. Ulterior, în 1941, Ianuș îi face la rândul său o casă cu prăvălie fiului său, Petre. În casa aceasta, Petre și-a crescut cei patru copii, cel mai mare dintre aceștia fiind Ioachim, persoana în jurul căreia a fost creat acest memorial. 

Ce a însemnat colectivizarea? 

Între anii 1949-1962, Partidul Comunist Român a dispus confiscarea proprietăților agricole (unelte, animale și pământuri) deținute de țăranii români și integrarea lor în ferme agricole de stat. Acest proces s-a desfășurat în satele românești cu forța. Procesul colectivizării în România a avut nenumărate consecințe asupra cetățenilor, iar cuprinderea acestei perioade într-un muzeu e o inițiativă care merită apreciere.  

O altă inițiativă a regimului a fost preluarea, de asemenea, forțată, a unei părți din proprietate: astfel că într-una dintre case a funcționat, pentru o perioadă scurtă, un post de miliție. În casa mai nouă, cu fațada spre stradă, autoritățile au folosit o parte din spațiu pentru magazinul Cooperativei de Consum și Centru de achiziții, care a funcționat până în 1992. Pe lângă acestea, în curte au mai fost o găzărie, o broscărie, ghețărie, oloiniță, fierărie, cuptor și distilerie.

Muzeul Colectivizării este amenajat astfel încât explică, pe două planuri: povestea lui Ioachim Bulai (tatăl fondatorului acestui muzeu), care avea un an când s-a declanșat colectivizarea și a cărei viață a fost influențată de acest proces și firul științific al acestui amplu proiect. Există mai multe camere care explică în detaliu povestea, drama țăranilor și maniera în care au supraviețuit colectivizării. Iulian Bulai, fondatorul memorialului și ghidul nostru, a povestit pe îndelete istoria familiei, atât din ce a prins, prin viu grai, de la părinți și de la bunici, precum și prin documente pe care le-a găsit și le-a păstrat. 

De ce pietrele de moară formează astăzi o alee, cum măsurau sătenii arii de pământ, de ce casa veche are câteva bucăți de acoperiș lipsă, ce se întâmpla în pivnița casei și de ce bunicului i se spune Petre a lui Borcănel? Acestea, dar și alte povești, multe dintre ele emoționante, altele fascinante, sunt doar la o vizită distanță. Muzeul poate fi descoperit în zilele de sâmbătă și duminică, între orele 12-16. Programarea se poate efectua exclusiv online utilizând secțiunea de mesaje de pe pagina muzeului sau puteți obține o confirmare la 0746 949 904. 

fotografii de © Ionuț Teoderașcu

Nicoleta Felea
Ultimele postari ale lui Nicoleta Felea (vezi toate)