„Câteodată, când mai vizitam câte un muzeu, mă gândeam ce frumoasă meserie au cei care lucrează acolo. Nu mi-am închipuit niciodată că o să ajung să profesez într-un astfel de loc. Dar îi admiram…când eram mic, mergeam la muzee și asta am apreciat, ce frumos este să lucrezi…când îi vedeam pe cei care prezentau și discutau despre arme sau despre floră.

Primul muzeu pe care l-am vizitat este muzeul de mineralogie din Baia Mare, era într-o clădire veche, eram elev. Era un singur vizitator în toată sala și ăla eram eu. De regulă muzeele nu se vizitează, sunt prea puțini oamenii care vizitează. Copii nu vin singuri, părinții nu au timp, pe profesorii de la școală nu-i mai interesează.

Am discutat multe cu cine era acolo, mă fascinau poveștile și informațiile pe care le aflam.  În acea perioadă era foarte greu să ajungi să lucrezi într-un muzeu însă am început să cochetez cu ideea.

Am făcut facultatea de științe ale naturii. Nu exista facultate de muzeologie ci cursuri pe care le facem ulterior. Uite așa am ajuns să lucrez în muzeu. “

[mashshare]

ZiggY

A fost o decizie bună să merg la muzeul Maramureșului pentru interviu. Știam că trebuie să merg la Secția de Științe ale Naturii să vorbesc cu muzeograful, un tip despre care se scriseseră lucruri de bine în publicațille sighetene. Nu știam la ce să mă aștept exact.

Ora 10. Nu era nimeni în muzeu. Mă trezesc față în față cu un domn matur aparent și aparent foarte oficial. Nu va dura prea mult mă gândeam eu…

Adevărata față a muzeului

M-am dat seama că m-am înșelat când omul a început să mă ducă la fiecare vitrină și să-mi explice cu atâta drag, de parcă ar fi ținut un discurs în fața a 10 000 de oameni. Am aflat multe povești și glume locale dar mai ales…foarte multe informații despre fauna din Țara Maramureșului, materializate în fața mea prin specimenele împăiate…vulturi, râși, bufnițe, lupi, păsări, veverițe, toate aveau să mă învețe câte ceva.

De exemplu, am rămas uimit când domnul îmi spune că cea mai protejată specie din lume este liliacul…singurul capabil să regleze numărul de fluturi în continuă creștere care altfel ar devasta arborii și mai departe ar lipsi planeta de oxigen…

Mi-am spus la un moment dat:  „La naiba, sunt atât de multe lucruri interesante aici la muzeu. În plus, omul ăsta e tare fain! Ar trebui să vină mai mulți oameni.”

După o oră de vizitat, am avut și interviul care mi-a arătat și ce l-a ținut în domeniu atâta timp: „Nu este suficient să fi muzeograf și să stai toată ziua în muzeu. Trebuie să fi pasionat de ceea ce faci, să te îndrăgostești, să lucrezi cu mult mai multă patimă. ”

Am plecat apoi bucuros, cu tolba plină de informații și sugestii de locuri faine de văzut în Țara Maramureșului. Bravo Ziggy 🙂

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)