Întrebați de muzeograful Dan Prahase, cât timp avem la dispoziție pentru vizită, am răspuns o oră, însă, el a glumit și a spus: Eu vă pot ține și patru, dacă vreți. Am râs toți, copios. Se pare că nu a glumit, pentru că în realitate chiar patru ore am stat. Însă nu a făcut-o intenţionat. Cu cât înaintam în acest muzeu, cu atât mai puțină importanță dădeam ceasului de la mână.

Nimic nu se compară cu o vizită la Muzeul Grăniceresc, alături de un ghid care îți poate oferi o incursiune în timp prin detalii pe care nu le vei găsi pe internet sau informații care nici cărțile de istorie nu le menționează. Nici măcar acest articol nu poate înlocui vizita la Muzeul Grăniceresc. Însă, ne dorim ca prin ceea ce scriem să îți stârnim, cât de cât, curiozitatea de a afla mai multe, la fața locului.

Clădirea Muzeului Grăniceresc – Monument istoric

Clădirea muzeului, dură și habsburgică, este fosta cazarmă a regimentului II românesc de graniță înființat la 1762. Construită din cărămidă și piatră de râu are doi metri fundație în pământ, făcută să reziste la bombardament. Glumește muzeograful Dan și ne spune: Deci, nu e precum clădirile din desenele animate Cei trei purceluși când suflă vântul și zboară acoperișul. 🙂

Am intrat în prima cameră recent deschisă publicului denumită Secția de Istorie și care găzduiește o expoziție temporară despre participarea a patru năsăudeni în primul război mondial.  

Pereții, plini de fotografii, relatează povestea grănicerilor de aici cu ajutorul muzeografului nostru care ne-a explicat în detaliu fiecare panou. În fotografii sunt oșteni cinstiți ai imperiului habsburgic și austriac care în schimbul sângelui pe care l-au vărsat pe câmpurile de luptă din toată Europa au obținut libertatea.

Afișe propagandiste vechi de 100 de ani: Un afiș comun în care fiecare soldat își punea capul în sablon și era fotografiat. Toate fotografiile erau la fel dar diferea doar capul. 🙂

Ajunși în următoarea încăpere, aflăm că suntem deja în fața expoziției de arheologie. Aici sunt prezentate cele mai vechi obiecte folosite în perioada respectivă.

Interesant:  Neavând burghiu la acea vreme, pentru a perfora topoarele puneau o bucată de lemn găurit sub formă de cilindru și în el puneau nisip pe care îl frecau până când nisipul mânca piatra. Vă dați seama prin ce proces de lungă durată trecea și câtă răbdare trebuiau să aibă pentru a obține un topor perforat ? 🙂

Bătălia de la Arcole, în faţa ochilor noştri 

Ne este redată lupta de la Arcole vizual, prin reproducerea după un celebru tablou a luptelor, dar şi auditiv datorită detaliilor interesante pe care ni le oferă muzeograful Dan Prahase. El insistă pe faptul că ce nu știa Napoleon era că batalionul „nemțesc” era de fapt format din grăniceri români.

Interesant! Soldaţii „dayma” sunt ardeleni români din armata austriacă ce purtau cătane negre. Când rămâneau fără muniţie, ei apucau puşca de ţeavă şi porneau la atac cu aceste arme improvizate, cu strigătul de luptă „Dă-i, mă! Dă-i, mă!”.

Francezii au înţeles acest cuvânt dayma şi Napoleon, în care fierbea sângele să cucerească acest pod de la Arcole, s-a aruncat personal în luptă ceea ce foarte rar se întâmpla. E ţintit de Regimentul năsăudean şi este nimerit aghiotantul lui care i-a murit în braţe. Vă puteţi imagina dacă murea Napoleon de mâna năsăudenilor cum se scria istoria? încheie Dan curios şi parcă fără să aştepte un răspuns.

În  secția de artă populară și etnografie sunt prezentate unelte și piese de port specifice Văii Someșului Mare.

Icoane pe sticlă, ceramică, unelte agricole, instalații de tehnică populară, elemente de arhitectură populară și o altă cameră legată de personalități din teritoriul grăniceresc năsăudean.

Un loc special în muzeu este acordat lui Leonida Pop, născut într-o familie de grăniceri năsăudeni, care a ajuns general de divizie al Imperiului Austro-Ungar.

În curtea din spatele muzeului a fost refăcută o casă tradițională năsăudeană şi e partea cu care s-a încheiat vizita noastră de patru ore prin Muzeul Grăniceresc şi pe care, cu siguranţă, nu o vom uita uşor.

În acea zi, am decis să păstrăm Muzeul Grăniceresc singurul obiectiv turistic vizitat, pentru că doar aşa puteam să păstrăm proaspătă energia pozitivă şi doza de informaţii primite de la Dan, muzeograful.

Aşa că experienţa am numit-o „O zi la Muzeul Grăniceresc Năsăudean” 🙂

Te salută cu drag,

Echipa  Zig Zag prin Romania

Articol scris de Cosmina

Fotografii realizate de Oancia Iulian şi Acăprăriţei Elena Andreea

Echipa Zig Zag prin România