Într-o lume a modernismului Muzeul „Timpul Omului” din satul buzoian Mânzălești este un loc viu, care contopește viața oamenilor din satul tradițional Mânzălești de mai demult.

Scările muzeului sunt colorate și vii pictate cu motive tradiționale de către elevii din satul Mânzălești, chiar înainte de deschiderea acestuia. La intrare îți va sări în ochi Pomul Vieții în rădăcini de sare. Deși, știm că nimic nu crește în sare, acest este un element important al zonei.

Se spune că la Mânzălești există atât de multă sare încât ar putea să țină tot Globul zeci de ani. Aici a existat civilizația sării, toate popoarele valorificau sarea care se găsea la suprafață dar și în adâncime, fiind ușor de exploatat.

Pomul Vieții este legătura pământului cu cerul. Roadele pomului (care este asemănat deseori cu omul) sunt ștergarele care semnifică rezultatele muncii. Cu cât ștergarele sunt mai jos, cu atât ele sunt mai vechi și cu cât înaintăm spre vârf ele sunt mai noi.

Cel mai vechi ștergar are aproape 200 de ani, așa cum se observă la coloristica țesăturii care este nu atât de puternică precum cele moderne.

Calea vieții este reprezentată pe ștergar de trei linii paralele (fotografia de sus) care semnifică: naștere, căsătorie și moarte.

Pomul Vieții este de asemenea lucrat pe ștergar. Anul 1970 a fost anul când a ajuns electricitatea în satul Mânzălești, iar până atunci munca ștergarelor se făcea la lampa cu gaz.

Expuse la muzeu sunt și iile tradiționale ale căror povești sunt unice și le vei auzi doar de la dna Cristina Petrescu, învățătoare în sat și custode la muzeu. Ia autentică trebuia să aibă încheietură la gât și mâini, ca să nu intre duhurile rele. Ia tradițională nu este încheiată la mașină deci nu are tivuri iar ele au fost realizate de femei care au învățat meserie de la străbunicele lor, pentru că nu existau școli de cusut. Astfel, valoare lor crește considerat pe zi ce trece.

Alte elemente specifice satului tradițional expuse la muzeu sunt: războiul de țesut, vase și oale din ceramică realizate în Mânzălești, cuptorul de arsoare a vaselor de lut, roata olarului dar și alte unelte vechi.

Cea mai grea piesă este moara manuală funcțională despre care se spune că macină tot de la pietre până la suferințe.

Creația umană se bazează pe lucrurile din natură: piatră, lemn, sare, lut etc. Oalele de lut se așezau în cuptor până se umplea și se făcea focul până apărea o flacără albastră de care olarii spuneau că ajungea la 2000 de grade.

În viața omului tradițional zilele erau grele și așteptările mici. Munca asiduă era baza supraviețuirii și roadelor zilnice reprezentau bucuria zilnică. Cu toate că viața omului se termină, rămân mai departe roadele muncii lui, pe care viața se clădește în continuare.

Te invităm la muzeu să afli poveștile timpului omului, în compania dnei Cristina a cărei voce blândă de învățătoare cu greu o mai poți scoate din minte. 🙂

Cu drag de călătorii,

Cosmina din Zig Zag prin România

Echipa Zig Zag prin România

Echipa Zig Zag prin România

Cauți informații despre România frumoasă? Aici găsești postări turistice, fotografii spectaculoase, video dinamice și un strop de motivație de la români!
Echipa Zig Zag prin România