Povestea beiușeanului care crește viață

E primăvară! În Beiuș au năvălit verdeața și florile! Senzația de a te plimba pe străduțele orașului ca să observi cum viața pulsează la fiecare pas e incredibilă! Natura singură crește forme noi de viață. Tot așa și beiușenii crează povești de viață pe care eu vin acum să le descopăr.

Spiritul orașului m-a ghidat către Liceul Pedagogic, unde l-am întâlnit prima dată pe tânărul profesor de muzică. Mai bine zis, l-am întâlnit într-o sală de clasă pe omul care acționează în mai multe domenii. Muzica este prima activitate în care se implică. În afara programului, atenția sa merge în lumea albinelor, o armată de giganți de o șchioapă care creează aurul dulce iubit de zei. Pomii, lavanda și florile sunt celelalte creaturi vii de a căror creștere se ocupă.
Aș putea spune că am întâlnit un crescător de viață, un om într-o permanentă mișcare. El veghează ca forme noi să se dezvolte și să-și îndeplinească menirea.

– Ziggy, aici la liceu Cel de Sus m-a alduit( m-a binecuvântat) să lucrez cu copii talentați care îndrăgesc folclorul acestor meleaguri. Darul lor este sămânța, ceea ce știu eu să fac este apa care o face să crească. Împreună mergem la concursuri și festivaluri. Astfel sămânța de care eu am îngrijit rodește mai departe.
I-am ascultat poveștile. La fel de mult mi-a plăcut să văd cum cântă cu trupa sa, muzica de pe meleagurile Bihorului.
Într-o altă zi ne-am întâlnit din nou prin Beiuș. Căuta materiale pentru celelalte forme de viață de care are grijă: pomii și lavanda. Mi-a povestit cu fir de-a păr cum se ocupă de pomi , cum îi altoiește, cum crește lavanda cea parfumată… Privirea i se luminase! Livada este locul unde se deconectează de la agitația lumii omenești. El are grijă de natură iar ea își deschide brațele și îl umple de energie..
– Ziggy, cu cât pui mai multă viață într-o activitate cu atât mai multă viață se întoarce la tine, îmi spuse pomicultorul din el. Tata a știut bine cum să-mi insufle dragostea pentru a crește plante și pomi.
Ne-am așezat pe o bancă, în parcul plin de verdeață din fața Liceului Pedagogic. Apicultorul din el a ieșit la suprafață.
Îmi zugrăvește prin cuvinte imagini din viața albinelor.
– Aceste micuțe creaturi mă învață multe lucruri despre viață. Mai presus de toate îmi arată cât de organizată și precisă e natura. În lumea noastră oamenii se organizează mai greu spre un scop comun. Ei renunță mai greu la părea lor “corectă” pentru un scop comun.

– Cum procedează albinele ? întreb eu.
– Nu ai să vezi provocarea asta la albine. Ele se organizează singure. Într-un stup, se știe rolul fiecăreia. Nu există „eu sunt cea mai tare”. Pentru ele, scopul comun este mai important decât interesul unei singure albine.
Râse ușor și privi cerul albastru.
– Ce te-au învățat aceste mici creaturi? Am continuat eu.
– Ziggy, albinele mi-au arătat că în natură toate viețuitoarele trăiesc într-o strânsă legătură. De exemplu, dacă n-ar fi ele, pomii și florile mele ar avea de suferit. Prin exemplul lor vezi cât de multe poți face când lucrezi în echipă. Petrecând timp cu ele, an de an, am învățat să le cunosc și să le respect dorințele. Acum, chiar și un zumzăit neobișnuit al lor îmi spune când ceva nu e în regulă cu un stup.

Soarele apunea iar crescătorul de viață își isprăvea povestea. Să crești viață, sub o formă sau alta, este o operă de artă, după cum mi-a arătat și tânărul beiușean. Îți cere timp și multă dăruire. Răsplata este mult mai mare decât efortul depus.
Dacă tot vorbim de artă, hai să-ți mai spun o poveste…E despre un tânăr de lângă Beiuș care crește în inima sa imagini și idei pe care le face nemuritoare pictându-le.