Omul care fură timpul creației

”În copilărie mă cerceta visul de a fi poet și nu atât de a deveni pentru că la acea vârstă atât de crudă, mă socoteam poet fiindcă după fiecare lectură din poeții de la școală, încercam să-l imit în scrisul meu. Dincolo de ce ieșea, socoteam că există acolo în acele texte, dovezi clare că sunt poet. Acest gând a trăit în mine mereu și datorită unei pasiuni lăuntrice- aceea a cititului cărților, lectura a devenit pentru mine cea mai mare preocupare sufletească. Pe vremea aceea (anii ʼ60) accesul la cărți se putea face doar la biblioteci pentru că acasă nu aveam bibliotecă. Sunt dintr-o familie modestă. Erau așa-numitele biblioteci de cartier, de unde puteam împrumuta cărți cu brațul. Doamna aceea, o bătrânică simpatică, n-avea nici pe departe grija selecției și ne lăsa pe noi, cititorii mai tineri, mai bătrâni să ne alegem ce dorim. Așa că veneam acasă cu cărțile în brațe și citeam. Astfel, de timpuriu am înțeles ce-nseamnă poezia, literatura autentică. Lucrul acesta s-a petrecut înaintea adolescenței, care a devenit pentru mine o vârstă a concentrării resurselor lăuntricepe scris. Scriam în caietele mele și visam să public. (…)

Trebuie să acorzi creației dreptul ei. Eu am reușit să fac aest lucru noaptea, furând din timpul somnului. Aveam responsabilitățile administrative, familia, iar pentru creație timpul trebuia furat de unde nu era păzit.”

[mashshare]

ZiggY

Treptele de evoluție către un vis

Aburii de ceai pluteau în fața ochilor mei și o nouă poveste începea să prindă formă…

La o fereastră înaltă, sub lumina unei lămpi micuțe, un băiat răsfoiește paginile gălbui al cărților de poezie și literatură, pironite pe masa de lemn mat. Se pot observa în spate dulapuri masive de cărți și mi-am dat seama că băiatul se afla într-o bibliotecă. Liniștea și atenția copilului este ușor întreruptă de o doamnă care vine și arată ceasul. Luminile se sting…

Pe vremea înnorată și ploioasă, silueta subțire a unui tânar se mișcă elegant printre celelalte siluete. Înalt, îmbrăcat într-un palton lung și negru, se distingea de mulțime printr-o carte mare și groasă ce se lăsa purtată sub brațul său puternic. Străzile ude și zgomotul stradal înfundat de apă nu păreau să afecteze gândurile tânărului nostru care, inconștient, ferea grijuliu cartea de ploaie…
Un birou aglomerat de hârtii, dosare și reviste adăpostește tânărul nostru, devenit acum bărbat, devenit acum șef redactor la revista Familia din Oradea. Pasionat și implicat, selectează între sute de poezii și proze menite să contureze unul din numerele revistei Familia. Până în ziua de astăzi, el continuă să corecteze, să studieze și să selecteze, fără a renunța o clipă la bucuria personală de a scrie rânduri, vers cu vers, paragraf cu paragraf…

Băiatul pasionat de cărți a stat să citească și să studieze până noaptea târziu. Ajuns în pragul tinereții și-a dorit să lucreze la o revistă. Ani de perseverență și vie pasiune l-au menținut pe calea sa, pentru ca, într-o zi, să obțină postul liber de redactor șef. Iar îndeplinirea acestui vis, mai marea asumare a responsabilității, nicidecum nu a diminuat dragostea pentru carte și literatură. Din contră, a amplificat-o.

Tu, ești pregătit să-ți asumi responsabilitatea îndeplinirii visurilor tale?

Echipa Zig Zag prin România