Povestea celui care încântă regele

A fost odată, pe un tărâm îndepărtat al poporului de la care învăț, la poalele unui munte, un împărat. Și acest împărat a dus o viață tare grea. Multă vreme a purtat lupte grele și a pierdut mulți soldați loiali și supuși pe care îi îndrăgea. Pe lângă toate astea, și-a pierdut în luptă și pe unicul fiu și acum la bătrânețe era tare mâhnit. Împărăteasa își dorea foarte mult să îi ofere un alt fiu și să îl facă să își trăiască bucuros ultimii ani din viață dar nu reușea. Din cauza mâhnirii și a supărării, bunul Dumnezeu nu le îndeplinea dorința de a le oferi un urmaș.

Într-o bună zi, când eram și eu la curtea împărătească, a venit un tânăr despre care se spunea că are o voce de aur. Împărăteasa îl chemase să îi cânte soțului acesteia, poate îi mai alină bătrânețile. Când a intrat, acesta a făcut o plecăciune și a spus:
– Mărite împărat, vin de departe să te încânt cu vocea mea!
Mâhnit, împăratul cum l-a văzut, a și strigat mânios:
– Nu am nevoie să ascult nici un cântec, piei din fața ochilor mei!
Tânărul nostru s-a cam speriat căci nu își dorea să îl mânie pe împărat și a ieșit. Atunci, împărăteasa a venit la mine și mi-a spus în șoaptă:
– Ziggy, mergi tu după el și roagă-l să cânte la fereastra împăratului fix după primul cântat al cocoșilor, mâine dimineață. Am să am eu grijă să fie deschisă și să fie auzit de împărat.
Nici nu am stat pe gânduri și am ieșit discret. M-am dus direct la tânărul care aștepta nedumerit afară și i-am povestit dorințele împărătesei. A fost de acord și m-a rugat să îi găsesc un loc unde să doarmă.
– Poți să dormi în camera mea! i-am spus. Dar să nu uiți să te trezești devreme și să îți arați talentele la fereastra împăratului după primul cântat al cocoșilor.
Fiind pe înserate, a și mers să se odihnească. A doua zi, am fost trezit de un sunet nemaipomenit. Era un cântec atât de frumos că îmi venea să țopăi de bucurie. Mă uit pe fereastră și văd în lumina slabă a răsăritului, pe acel tânăr cum cânta chiar sun fereastra larg deschisă a împăratului.
– Să vină la mine! se aude vocea puternică a împăratului.
Nu știam dacă e de bine sau nu, așa că m-am îmbrăcat repede și am mers și eu în sala tronului. Aici a fost adus imediat acel tânăr de către gărzile regale și în câteva minute a apărut și domnia sa.
– Vocea ta mi-a încântat sufletul și am uitat de toate nenorocirile prin care am trecut. Vreau să rămâi la curtea mea și să îmi cânți până voi ajunge în ceasul morții!
– Dorința ta îmi e poruncă, împărate!
– Să i se dea cea mai bună cameră, aproape de camerele mele! porunci împăratul.

În acea zi, împărăția a răsunat de vocea încântătoare a tânărului și așa s-a întâmplat și în zilele următoare. Nu după mult timp, împărăteasa anunță că rămas grea. Împăratul de bucurie că va avea un urmaș, a chemat pe toți din împărăție la un ospăț de trei zile și trei nopți. Am fost și eu la acel ospăț și am mâncat și am degustat bucate și băuturi alese că și astăzi îmi stă gândul la ele.