Peștera Sihastrului, o oază de liniște în mijlocul pădurii

După o perioadă de timp petrecută in Botoșani și aflând tot mai multe povești despre locurile inedite si oamenii valoroși, aflu de o nouă provocare:
– Ai auzit de peștera sihastrului Onufrie?
Răspund cu nedumerire, dar si curiozitate în același timp: Nu știu nimic despre asta.

– Tinere Ziggy, iți pot spune că nu ai voie să ratezi acest loc.
– Nici prin gând nu îmi trece să o fac.

Mă pornesc la drum. Știam doar câteva detalii despre cum să ajung la Peștera Sihastrului. Indicațiile erau ceva de genul:
– Când ajungi la Mânăstirea Sihastria Voronei, vei observa undrum forestier în partea dreaptă cum privești din față mănăstirea.
– Mergi pe drumul acela, până când un indicator îți va arăta spre Peștera Sihastrului.

Cu așa indicații precise moldovenești datede un sătean din zonă, nu puteai decât ori să găsești ce cauți, ori să te rătăcești.

Din fericire,îndrumarea a fost bună și am ajuns în dreptul
indicatorului:Peștera Sihastrului Onufrie. Am oprit mașina și am pornit la pas.
O poteca îngustă își făcea loc curajoasă printre arborii de stejar, fagi, ulmi și frasini. După aproape 1 kilometru de mers, un nisip foarte fin te întâmpina, îndemnându-te să te descalți, semn că urmează un loc sfânt. Deodată ridic privirea și ce văd ? Peștera Sihastrului.

Într-un deal în care vedeai ca într-un mulaj de la ora de geografie, rădăcinile copacilor și piatra de râu parcă își făceau apariția.
Cei 3 stâlpi pietruiți, anunțau intrarea în sfântul locaș.M-am închinat și am citit despre el, iar ceeace mi-a plăcut a fost povestea domnitorului Mihail Sturza.

Acesta a găsit un fruct la rădăcina mărului ce străjuia mormântul Sihastrului. L-a luat și cum avea nepoata bolnavă de epilepsie, i l-a dat. Mâncând din el, aceasta s-a vindecat de boală. Văzând minunea petrecută acesta a dat ordin ca trupul să îi fie mutat la MânăstireaVorona, în semn de recunoștință.

Cu această poveste în minte și recunoscător pentru că am putut ajunge la Peștera Sihastrului plec spre Botoșani.

Mi-au rămas în suflet liniștea pe care am gustat-o în Peștera Sihastrului și dorința să povestesc cele aflate și altora.