Palatul Poștelor: lucrurile mărunte contează

În călătoria prin Oradea m-am bucurat de arhitectura clădirilor impozante și am văzut panorame ce-ți tăiau respirația. Lucrurile la scară mare mă stimulează să accept noi provocări. Chiar harta țării pe care o străbat mi-a oferit multă energie la începutul călătoriei în Botoșani.

Colindând mai mult străzile orașului, și prin cartiere am văzut și rostul lucrurilor mici. Într-o zi, dimineața, eram într-o zonă cu mai multe case din cartierul Olosig. Aerul era proaspăt iar cântecul păsărilor răzbătea din apropriere pe unde curgea Crișul. La poarta unei case un poștaș îi întinde unei doamne un plic. Nimic neobișnuit. Ceva îmi spune să mă opresc totuși. Priveam de la distanță cum femeia deschidea plicul. Un strigăt de bucurie ajunsese până la mine.

-E de la fiul meu, plecat în Statele Unite. Nu am mai primit demult vești de la el, spunea ea fluturând o scrisoare și o carte poștală în mână.

Îi mulțumi poștașului și se retrase bucuroasă în curte. Scena luase sfârșit iar eu mi-am văzut de treburile mele.

Mai târziu în aceeași zi am ajuns pe strada Roman Ciorogariu la Palatul Poștelor.

Zâmbesc, dându-mi seama că micul episod de dimineață nu fusese întâmplător. Fotografiez clădirea din mai multe unghiuri și  îi admir detaliile, în special intrarea care semăna cu cea a unui coloseum roman.

În interior, văd o statuie mare, aurie, o reprezentare a poștașului român.

-E superbă îmi zic eu, privind expresivitatea pe care o avea bărbatul statuie. Părea cufundat într-o muncă pe care chiar o iubea.

-Ce mesaj mi-ai transmite dacă ai putea vorbi ? îi spun eu fără să scot un cuvânt.

Oamenii treceau pe lângă mine, preocupați de treburile lor la poștă.

Urmă o conversație tăcută cu statuia, prin gânduri.

-Ziggy, să știi că ai intuit bine. Eu reprezint spiritul poștașului care iubește să înlesnească prin mesajele sale, comunicarea dintre oameni.

Mesajul pe care îl cauți l-ai primit deja într-o mare măsură dimineață prin acea mică întâmplare.

-Lucrurile mărunte pe care le faci în relațiile cu ceilalți oameni îți pot îmbunătăți drastic calitatea vieții.

-Cum așa?

-Ai văzut ce mult s-a bucurat doamna pentru acea scrisoare?

-Oh, da!

-E o bucată de hârtie până la urmă care capătă o nouă semnificație prin sentimentul pus în scrierea ei. Poștașul e un intermediar de fericire în acest caz. Desigur nu toate veștile sunt de fiecare dată plăcute dar mesajul pentru tine Ziggy e să pui preț pe lucrurile mărunte.

-Am înțeles!

-Amintește-ți de oamenii pe care i-ai întâlnit până acum în călătoria ta! Dă-le de veste că îi apreciezi printr-o scrisoare, o carte poștală, sau o vorbă trimisă prin altcineva. Va conta foarte mult pentru ei!

-Acum mergi și continuă-ți călătoria Ziggy. Te așteaptă multe lucruri de descoperit în Oradea.

Așa sunau ultimele gânduri ale conversației noastre. Oamenii treceau pe lângă mine în grabă.

-Lucrurile mărunte contează șoptesc eu privind statuia absorbită de verificatul scrisorilor.