Amprenta din perioada de glorie a unui arhitect: Palatul Rimanoczy Sr.

Strada Republicii continuă să fie o sursă de inspirație pentru mine, în călătoria în zig zag prin Oradea. Multe dintre clădirile de aici se leagă de numele lui Rimanoczy Junior, deosebit de productiv și creativ în timpul carierei sale de arhitect.

Când m-am oprit să fotografiez palatul proiectat și construit pentru tatăl său, un val de admirație și respect m-a cuprins. Citisem deja numărul mare de imobile realizate și de suita de clădiri reprezentative pentru oraș.

-Omului acesta i-a plăcut atât de mult să creeze…murmuram fascinat, în timp ce fotografiam detaliile construcției.

Într-o perioadă de 15 ani s-a ocupat de proiectări și construcții  grandioase aproape pe bandă rulantă. Cum o fi reușit asta ? Ce o fi avut în plus față de alți arhitecți ai vremii ? îmi spun în timp ce văd un porumbel planând lin pe lângă mine.

În freamătul pietonilor ce-și vedeau de drum, mi-am amintit de bizara conversație cu Rimanoczy Junior, de la palatul Apollo. Îmi vorbise despre darul imaginației și fericirea care vine fiind proactiv.

Pornesc spre locul unde eram cazat cu un zâmbet mare pe față.

-He he Ziggy, dacă  imaginația a fost de partea ta o dată, o poți folosi oricând!

Nu trece mult timp și Rimanoczy Junior îmi apare iarăși printr-un șir de gânduri.

-Da Ziggy, să știi că poți conta oricând pe imaginația ta ca să vorbești cu mine. Eu sunt mereu disponibil în această dimensiune.

Parcă voiai niște răspunsuri!

-Da da, răspund eu nerăbdător. Palatul construit pentru tatăl dumneavoastră este superb, ca multe alte clădiri pe care le-ați dăruit Oradiei. Un mic Cá d’Oro venețian adus aici pe Republicii. Ați avut o perioadă de glorie!

Sub mustața stufoasă, cu vârfurile întoarse ca pe vremuri se schiță un zâmbet larg. Până și unui Rimanoczy imaginar îi place să fie puțin apreciat!

-Ei bine, tinere Ziggy, adevărul e că îmi place la nebunie să proiectez și să construiesc. Aceștia sunt “talanții” cu care am venit să joc în lume. Totuși, perioada mea de glorie, așa cum zici se datorează unor simple obiceiuri pe care le urmam zi de zi. Cred că ele îi pot servi unui om, în orice domeniu de activitate.

-Care sunt acelea? Fierbeam de curiozitate!

-Ți le spun, dar ia seama tinere! Nu sunt pilule magice. Pentru mine au devenit un mod de viață, înainte să-mi aducă rezultatele pe care tu le admiri acum.

Tot timpul am studiat în domeniul meu. Mereu am urmărit ultimele tendințe în arhitectură și am căutat să învăț din fiecare.

Mai este ceva foarte important! Zi de zi îmi stabileam sarcini mici pe care puteam să le ating, le notam iar seara verificam progresul. Analizam și vedeam ce aș putea face mai bine a doua zi.

-Bine dar nu pare să fie știință nucleară, răspund eu, uimit de simplitatea lecțiilor pe care le primeam.

-Știu, tocmai de asta oamenii le ignoră.

-Ține seama Ziggy, dacă vei combina aceste două lucruri în călătoria ta vei culege și vei scrie multe multe povești bune. România va înțesată de scrierile și fotografiile tale.

Cu aceste vorbe, imaginea lui Rimanoczy Junior mi-a dispărut din minte. Fără să-mi dau seama, făcusem stânga spre Parcul Traian. Muzeul  Memorial Ady Endre era în fața mea.