În faţa celebrei Fântâni Cinetice, din Drobeta-Turnu Severin veghează un uriaş. Cu haine noi şi o alură impozantă te face pur şi simplu să te opreşti şi să-l admiri pentru fiecare părticică. Acest uriaş se numeşte Palatul Cultural Theodor Costescu şi e un simbol al culturii severinene.

De multe ori, în drumurile noastre în zig zag prin Drobeta-Turnu Severin am trecut grăbiţi pe lângă el. Până într-o zi…când ne-am oprit ca să-i descoperim povestea. Se vehiculează multe zvonuri în jurul lui, multe nemulţumiri pentru că reabilitarea sa e greoaie… Chiar şi aşa am vrut să înţelegem motivul existenţei sale şi rolul său in viaţa culturală a oraşului. Iată ce a ieşit!

Ştiai că?

– este un simbol reprezentativ al Severinului, fiind declarat monument istoric protejat, pe lista UNESCO
– a fost proiectat de arhitectul Grigore Cherchez.
– impunătoarea construcţie a fost gândită de la bun început să cuprindă şapte săli: trei săli mari cu destinaţia de bibliotecă, un cinematograf şi un restaurant formau aripa de nord.
Alte trei săli suprapuse formau aripa de vest. Aici funcţiona Muzeul C. I. Istrati, salonul de festivităţi şi Sala ajutătoare.
Între cele două aripi de clădire se afla Sala de teatru, grandioasă.
Capacitatea ei era de 700 de locuri. Avea o scenă rotativă, unică în ţară!

– cinematograful, cu o capacitate de 450 locuri a fost inaugurat pe 15 octombrie 1924 cu filmul “Ţigăncuşa de la Iatac”. În fiecare sâmbătă la 16:30 funcţiona în aceeaşi sală Universitatea Populară, primele conferinţe publice fiind susţinute de N. N Săveanu, Ministrul Sănătăţii publice de atunci.
Tot aici s-au jucat piese de teatru, sala cea mare fiind terminată mai târziu.
Prima reprezentaţie a avut loc pe 30 noiembrie 1924.
– grădina de vară a cinematografului era o capodoperă în acele vremuri, cu lumini electrice şi colorate, ascunse prin iarbă.
– restaurantul a fost inaugurat în iulie 1925. Era locul de întâlnire al elitelor severinene.
– după revoluţie, Palatul se afla într-o stare avansată de degradare. În 2010 au început lucrările de abilitate prin fonduri europene. Faţada a fost refăcută însă la interior, treburile continuă. Clădirea nu este încă funcţională!

Construcţia lui este o poveste în sine şi un exemplu de credinţă şi dăruire!

Construcţia lui a început în 1912 la iniţiativa lui Theodor Costescu, Director al Liceului Traian din Drobeta, ales în acel an preşedinte al Societătii “Teatrul oraşului Turnu Severin”.
Pentru că finanţarea lucrărilor nu putea fi acoperită din banii publici adunaţi până atunci, Costescu şi-a vândut o parte din pământurile sale din Vânjuleţ. În doar câteva zile acesta a reuşit să strângă întreaga subcripţie de acţiuni pentru începerea construcţiei.
În 1916 lucrările s-au oprit datorită intrării României în Primul Război Mondial.
După 1918, Societatea care se înfiinţase pentru construirea teatrului rămăsese fără fonduri. Din nou, credinţa şi perseverenţa lui Theodor Costescu au dat roade! După două luni de insistenţe, câteva milioane de lei au fost donaţi de severineni, atât cei bogaţi cât şi cei săraci cât şi foşti elevi ai Liceului Traian. Guvernul şi Banca Naţională a României au contribuit de asemenea cu o sumă de bani.

Costescu nu s-a mulţumit doar cu finalizarea lucrărilor! L-a convins pe fostul guvernator al BNR să doneze oraşului preţioasa bibliotecă personală( în 1920 s-a întâmplat, colecţia numărând 40000 de volume). Fostul său professor, savantul C.I Istrati, donează la rugăminţile sale o colecţie impresionantă de artă din toate timpurile. BNR a contribuit şi ea cu un fond de carte.
Pe 30 noiembrie 1924, Palatul Cultural intra în circuitul public.
Provocările nu s-au oprit aici! La acea dată, noul edificiu nu avea sala de spectacole terminată. Sursele de finanţare întârziau să apară…Costescu, cu o energie inepuizabilă şi o credinţă de nezdruncinat şi-a pus în joc toată averea! Mai mult, pentru ca acoperişul palatului să poată fi reparat cu tablă plumbuită, inexistentă pe piaţă şi-a decopertat dependinţele. A donat tabla teatrului!

În cele din urmă şi-a vândut pământurile şi chiar locuinţa personală din Drobeta pentru a putea finaliza lucrările la sala cea mare. A ajuns să locuiască în clădirea teatrului! Visul său, o clădire pentru teatru şi cultură destinate severinenilor a fost împlinit!
Ironia sorţii face ca tocmai ctitorul măreţului edificiu să fie umilit şi marginalizat de contemporanii săi. A ajuns într-un sanatoriu din Bucureşti…
Recunoaşterea meritului său a fost făcută într-o oarecare măsură în 1934, prin alegerea ca membru de onoare al Academiei Române. În 1939, Theodor Costescu şi-a găsit sfârşitul în sanatoriul bucureştean!

Unde se află ?

-Strada Carol I, nr 4, Drobeta-Turnu Severin.

Cum ajungi acolo?
-Pe jos, pe pietonalul Theodor Costescu, cu taxiul sau autobuzul-liniile 3 şi 4.

Ce mai poţi vedea în zonă?

Palatul este situat în partea centrală a oraşului, înţesată de spaţii verzi, obiective istorice şi de arhitectură.
– chiar în faţa palatului poţi admira jocul de apă şi lumină al Fântânii Cinetice, construită de maestrul Constantin Lucaci.
– parcul Tudor Vladimirescu unde se află busturile lui Traian şi Decebal.
– parcul Rozelor, unde poţi vedea un frumos monument al eroilor.
– Muzeul de artă.
– parcul Gării.

–Castelul Artelor.
– biserica Maioreasa.
– Cetatea Medievală a Severinului.
– portul.
– muzeul Regiunii Porţile de Fier( în renovare).
– complex arheologic Drobeta.
– Hala Radu Negru.

Persoane de contact:
– Tudor Răţoi: istoric şi directorul Arhivelor Statului, Direcţia Judeţeană Mehedinţi.
– Valery Stanescu: directorul Casei de Cultură din Severin.
– Valentin Vasilescu: ghid la Castelul Artelor şi un bun povestitor.

Gânduri de final:

Chiar dacă a venit vremea să părăsim judeţul Mehedinţi, luam cu noi gândul că am văzut în reşedinţa sa obiective deosebite!

Palatul Theodor Costescu e unul dintre ele. Uriaşul încă aşteaptă să-i fie reînviată viaţa culturală vibrantă pe care o găzduia odinioară. Chiar şi aşa, îţi dăruieşte imaginea splendidă a exteriorului său, cu ferestrele sale imense, elementele de arhitectură rafinate şi bineţeles, cei doi grifoni care parcă îi păzesc intrarea!
Când îl priveşti ai senzaţia că primeşti un plus de forţă…aceeaşi forţă pe care au avut-o cei care i-au făcut posibilă existenţa!