O capodoperă arhitecturală a Bihorului – Palatul Vulturul Negru

Pe locul actualului complex Vulturul Negru, cu mai mult de un secol în urmă funcționa o berărie sub semnul aceluiași vultur. Pe lângă aceasta mai era un han care purta tot numele de Vulturul Negru și nu la mare distanță un alt han celebru numit Arborele Verde. În urma unor incendii care au mistuit o parte din clădiri și datorită degradării altora în timp, acestea au fost înlocuite, la începutul anilor 1900 de spectaculosul complex care poate fi văzut și astăzi.

Fiind un adevărat simbol al orașului Oradea, palatul Vulturul Negru a atras foarte mulți turiști străini de-a lungul timpului. Lumina sa interioară asigurată de acoperișul de sticlă al pasajului, generează o dinamică și o atmosferă care mai poate fi întâlnită doar în marile orașe ale Europei.

Stilul arhitectural, bogat în flori curbilinii, este specific sucessiunii berlineze și este presărat cu elemente ale viziunii electice și neo-baroce care erau foarte apreciate în perioada construcției. Cel mai important punct de atracție îl reprezintă cele două vitralii monumentale ce reprezintă un vultur negru uriaș. Acesta a stârnit unele controverse în momentul restaurării. În interior se păstrează decorațiile originale, la fel și vitraliile originale și aceasta oferă complexului Vulturul Negru o valoare monumentală excepțională.

[mashshare]

ZiggY

Întâlnirea cu Vulturul Negru

O capodoperă arhitecturală a Bihorului – Palatul Vulturul Negru

Soarele strălucea cu putere pe cer însă puterea iernii era încă stăpână pe împrejurimi și frigul trecea înțepător prin tot ce mișca. Îmbrobodit dar totuși puțin încordat îmi fac apariția în fața palatului Vulturul Negru cu experiența de la Biserica cu Lună încă proaspătă în memorie.

Pășesc cu grijă pe lângă colțurile rotunjite ale clădirii și trec pe sub vitraliul imens cu imaginea vulturului. Pătrund în pasajul interior. Aveam o senzație ciudată, parcă cineva era cu ochii pe mine. Aud un zgomot ciudat și apoi un sunet de parcă ceva imens ar străpunge aerul cu o viteză incredibilă. Privesc în spate și ceea ce observ mă împietrește. Vulturul Negru dispăruse de pe sticla vitraliului. Pășesc nedumerit privind în toate părțile. Nimic, doar sunete ciudate aruncate răzleț prin înaltul pasajului.

  • Ce te aduce în fortăreața mea, tinere călător!

Spune o voce puternică în timp ce în jurul meu totul se întunecă și aripile gigantice ale Vulturului Negru bat lent deasupra mea, împingând ace înghețate de aer spre fața mea. Am înlemnit. Nu știu dacă de frig sau de frică.

  • Vreau doar să îți admir luxosul cămin și să îți aflu povestea glorioasă. Spun eu tremurând.
  • Știu despre tine Ziggy, mă așteptam să apari aici. Marele spirit al universului m-a înștiințat de venirea ta.
  • Care este povestea ta mărite Vultur Negru? Întreb eu puțin mai relaxat.
  • Vei afla atât cât trebuie, Ziggy. Caută și vei găsi!

În mai puțin de o fracțiune de secundă Vulturul Negru dispare și totul în jur de luminează. Aerul parcă devine mai cald și încep să mă simt mai liniștit dar foarte curios. Mă uit în spate și văd că vitraliul era exact cum l-am văzut prima oară.

Îmi continui cercetarea prin palat și aflu că în urmă cu sute de ani, Vulturul Negru era o gazdă și un bun sfetnic pentru călători. Spiritul lui m-a găzduit și pe mine și am plecat mai departe cu ultimele lui cuvinte în gând. Mergeam pe malul râului Criș și îmi amintesc de cărțile pe care le țineam sub braț. Deschid una și încep să citesc.

 

Echipa Zig Zag prin România