În căutarea secretelor Mamei Naturi

Poveștile străvechi mă fascinează și încep să observ că fiecare are presărate bucăți de adevăr. Recent am cunoscut într-un han, un tânăr pasionat de natură. Acesta mi-a spus o poveste foarte interesantă și alături de el am pornit pe urmele reginei care guvernează pământul, Mama Natură.

Eu și Sorin am adunat încă câțiva cunoscători ai cavernelor din zonă și am pornit împreună spre adâncurile peșterii Craiului. Doar eu și Sorin cunoșteam adevăratul scop al expediției și intenționam să păstrăm situați așa cum este. Cu toții eram entuziasmați de aventura în care tocmai am pornit și am coborât încrezători sun stânca masivă a muntelui.
– Ai grijă, Ziggy! îmi spune Sorin. Stai în spatele meu și urmează-mi fiecare mișcare. Așa îți va fi cel mai ușor să te strecori prin tunelurile înguste.
– Bine, mergi înainte. Am să te urmez.
Așa am făcut. El era primul, urmam eu, iar în urma noastră veneau alți trei oameni bine echipați pentru astfel de aventuri. Am aflat mai târziu că fac asta ori de câte ori au ocazia. Ajunși într-o sală mai mare, am luat o pauză. Atunci am profitat de moment și l-am întrebat pe Sorin:
– De ce nu am venit doar noi doi? Așa am fi putut discuta liniștit despre ce căutăm aici. Era necesar să îi luăm și pe ceilalți?
– Da, Ziggy! Există o regulă importantă care trebuie musai respectată atunci când intri într-o peșteră.
– Care este aceea?
– Când părăsești suprafața pământului și te aventurezi în subteran, nu ai voie să pleci la drum cu mai puțin de patru oameni.
– Păi de ce, care e logica?
– În caz de se întâmplă ceva neașteptat și unul este rănit, cineva trebuie să rămână cu el și alții doi trebuie să meargă după ajutoare. Nimeni nu rămâne singur în astfel de zone.
– Am înțeles. Hai să continuăm acum, poate găsim ceva despre Mama Natură.

Am mers noi ore în șir până am ajuns la capătul peșterii, însă nici o urmă de ceea ce căutam. La întoarcere ne-am uitat mai atent. În spatele unei formațiuni gigantice, am găsit câteva perle albe. M-am uitat la Sorin și am zâmbit. Sunt semne că Mama Natură a trecut pe aici. Din păcate nici un alt semn despre direcția în care să o luăm ca să o găsim. Am ieșit și ne-am întors la han.

Stând din nou la masă și discutând, am ajuns la concluzia că Mama Natură nu vrea să fie găsită. Poate nu suntem încă pregătiți să o întâlnim, așa că am decis să petrecem cât mai mult timp în natură ca să învățăm cât mai multe. Asta trebuie să fie cea mai bună cale de a-i afla legile și principiile după care se ghidează. Hangiul, auzind o parte din discuția noastră ne-a îndrumat spre un lac din zonă. A spus că nu vom mai vedea curând ceva asemănător.