Pictura: un fel de a vorbi fără cuvinte

Am scris, scriam foarte mult, scriu și acum dar nu am publicat niciodată…decât foarte rar câte o poezie în presa locală sau pe pagina mea de Facebook. Tot timpul am simțit că trebuie să vorbesc cu oamenii altfel decât oamenii vorbesc cu mine…
Îmi doresc să cred și cred cu desăvârșire că ființa umană are în interior niște forțe spirituale care pot să depășească orice greutate firească care apare în viața de zi cu zi.
Asta nu se poate obține decât prin sinceritate, devotament, prin dorința de a nu vrea răul nimănui…noi ne-am obișnuit în timp să fim tot mai reci unii cu ceilalți, să comunicăm tot mai puțin, să nu ne mai aplecăm asupra necazului pe care îl are celălalt de lângă noi…tratăm lucrurile cu atitudinea: asta este, Doamne ajută.

Dar, nu este așa pentru că omul ca ființă este ceva mult mai complex decât un simplu individ în societate, e fantastic, tot ce are un om e frumos, într-o anumită măsură. E adevărat, avem și părți bune, și părți rele…avem dualitate: egoism, ignoranță, scepticism, de toate. Pe lângă acestea avem și partea aceea extraordinară și sublimă, esența vieții.
Și pentru că lucrurile astea, le-am scris dar nu am avut niciodată curaj să le public, mi-am spus: „dacă nu pot să vorbesc…pentru că am frici,ca orice om, o să le exprim prin pictură”.

Și am ales pictura. Habar nu aveam cu ce se mănâncă… lucram în creion, schițam, și am zis că trebuie să fac altceva, care să fie văzut. Am primit de la un artist sighetean trei culori și o pensulă.

Așa a apărut prima mea pictură, neasistată de nimeni. Era făcută după mintea mea, după cele văzute și citite. Se intitulează Apogeul minții umane”… un fel de conversație retorică cu mine însumi.

[mashshare]

ZiggY

Pictura: un fel de a vorbi fără cuvinte

Acolo unde fricile nu lasă cuvintele să ajungă la oameni, pictura te poate dezvălui celorlalți exact așa cum ești de fapt. Este și cazul artistei din imagine pe care, cu ajutorul Ziggy cel isteț, am avut bucuria să o cunoaștem, în Sighet.
I-am apreciat modestia dar și curajul de a schimba direcția atunci când a simțit că-și poate exprima în lume, sinele autentic. Sentimentele puse pe hartie dar nepublicate au devenit pictură…

Inițial, a fost atrasă de sculptura, cea în lemn în special. Dar dificultățile pe care aceasta le impunea, de natură financiară pentru materiale sau fizică pentru forța de a le prelucra, au făcut-o să schimbe direcția: „dacă am văzut că lucrul ăsta mă depășește ca și forță fizică, prefer să merg pe forța intelectuală și să mă adaptez în a mă exprima. Așa am trecut la pictură.”
Din conversația pe care am purtat-o am observat că acea picătură de curaj de a face o schimbare, s-a repetat sub diverse forme, pe parcursul a 10 ani de experiență: stiluri și materiale diferite sau primele expoziții de pictură.

Chiar și acum, iubește să păstreze anonimatul pentru unele lucrări, „nu pentru că nu sunt pregătită, ci pentru că mereu vreau să ofer ceva frumos. „.

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)