Oamenii: izvor de inspirație pentru poezie

” Îți amintești un moment special legat de poezie?

-Da. Când eram în Cluj, îmi amintesc că într-o zi, pur și simplu treceam pe stradă ca orice om ocupat…cu anul trei de facultate, cu licența. La un moment dat, am observat un om al străzii, un bătrânel…Mi s-a făcut așa milă de el…

Nu știam cu ce aș putea să-l ajut. I-am dus ceva de mâncare și am încercat, ca și viitor asistent social, să-l informez cu privire la anumite locuri de adăpost pentru noapte.

Ceea ce mi-a spus, mi-a rămas pentru totdeauna întipărit în minte:
” Domnișoară, eu văd în fiecare zi zeci de oameni, poate chiar mai mult care trec pe lângă mine. Însă, de o săptămână n-am vorbit cu măcar un om. Vă mulțumesc că dumneavoastră v-ați făcut timp să vorbiți cu mine.

Îi dădusem de mâncare dar nu a mâncat…Mi-a povestit despre el continuu. Simțea nevoia să vorbească. Nimeni nu l-a ascultat. Am stat cu el și am vorbit…adică el a vorbit mai mult 🙂 Îl las să vorbească, mi-am zis, pentru că el de asta avea nevoie cel mai mult atunci, de a se exprima.

De acolo, mi-a venit ideea să scriu o poezie. Ulterior am început să scriu tot mai multe din situații și realități sociale…din ceea ce vedeam în jurul meu și care nu vroiam să rămână așa necunoscut de ceilalți. „

[mashshare]

ZiggY

Oamenii și interacțiunea zilnică cu ei, pot fi oricând surse de inspirație pentru a scrie poezie.

Asta se întâmplă deseori pentru poeta pe care am întâlnit-o în Sighet.
S-a bucurat când a auzit de Zig Zag prin România și a acceptat cu drag invitația.

Am descoperit o persoană caldă cu dragoste pentru oameni, scris și poezie.
Dintr-o vorbă în alta, aflu că de mică citește pentru a cunoaște și experimenta cât mai multe lucruri.

Imboldul pentru a scrie poezie a venit mai târziu, pe la 18-19 ani când a simțit că ceea ce știe trebuie dat mai departe. Până atunci a scris aproape în fiecare zi în jurnalul personal.

Râde și acum de ceea ce scria în adolescență dar vede asta ca o bună modalitate de a te cunoaște pe tine însuți: Mi se părea atât de prețios tot ce a fost atunci inclusiv gânduri și sentimente. „Nu aș vrea să trec așa pur și simplu, fără să știu că am trecut și am învățat ceva din ele. ”

De la poezie la oameni și invers

Cum iubește oamenii, pe lângă poezie, activează în domeniul asistenței sociale. Cei pe care îi întâlnește și ajută sunt o sursă de inspirație pentru scris.
A fost de acord să-i postez o poezie pe care nu a publicat-o oficial încă. Ea a apărut după întâmplarea cu cerșetorul povestită mai sus!
Îmi pare bine să te cunosc 🙂

Cochilie crăpată de vânt

„M-a strigat tăcerea omului mut sub privirile trecătorilor.
Am întors capul şi m-am întors din drum, i-am dat covrigul din geantă şi el mi-a dat voce.
Atunci am auzit cel de-al doilea strigăt.
Mi-a spus că-şi ţine cuvintele în bănci tăcute, cele care întotdeauna au răbdare;
că mulţi sunt lăsaţi să nu înţelegă că-n creşterea lui şi-a spart cochilia, că pentru el venele nu poartă doar sânge, şi că nu acest sânge îl face viu;
că-i ţine dragostea de foame şi de frig şi că într-o bună zi el va muri cald, tremurând în somnul lui fără de vise. ”

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)