10411920_565998493530309_4177612179653403814_n

„Prin clasa a 9-a, era un site iranian, pe care puteai scrie un ID de Yahoo Messenger și îți spunea dacă era invizibil sau nu. Am văzut site-ul ăla și după un timp vroiam să văd dacă cineva e pe invizibil și tot am căutat site-ul, nu l-am găsit…după o perioadă lungă l-am găsit dar nu mai funcționa…
Curios din fire, mi-am zis: ce-ar să fac un site asemănător ?

Țin minte că am căutat vreo două luni de zile, continuu, și mă mir acum dacă mă uit înapoi…n-aș mai sta niciodată să fac o chestie în 2 luni. Am mers pas cu pas, am descoperit Messenger-ul în sine până am înțeles cum funcționează lucrurile…
Site-ul ăsta în primul an și ceva a ajuns în primele 10 din România, a fost foarte popular și am început să câștig bani…foarte mulți bani. Nu prea știam eu cum să gestionez banii. Țin minte că erau 2 ziare sportive mari: Gazeta Sporturilor și Pro Sport…

Gazeta Sporturilor a scris un articol în care spunea: Idetector (site-ul meu) are mai mult trafic decât concurența noastră.
Aveam 15, 16 ani pe atunci și m-au invitat să-i ajut pe marketing. Le-am spus că nu știu mare lucru, eu am lansat totul și a mers, a mers viral, de la sine, nu am făcut nimic special…și totuși, am 16 ani.

-Nu e o problemă asta, au spus.
-Hai aici, faci liceul…nu știau ce să mai zică. Mi-au propus după să îmi pună reclame. Așa că agenția lor de publicitate mi-a pus niște reclame bune pe site din care am câștigat mai mulți bani.

Dar nu aveam firmă, trebuia factură să încasez, la 16 ani nu aveam cum să fac, am făcut pe numele lui tata. El era cel mai sceptic. De la început nu m-a crezut deloc… până ce a nu a văzut banii în mână, când i-am retras de la bancă

[mashshare]

ZiggY

Dacă te consideri un programator bun, ar trebui să vorbești cu cel din imagine

Stăteam cu Gicu la povești. Eram la o cafenea din centrul Sighetului. Își amintește de un amic, programator, și îmi recomandă să discut cu el. Îmi dă numărul, îl sun și stabilesc întâlnirea pentru seara următoare. Ne-am întâlnit și ne-am înțeles bine. Fiind de vârste apropiate am început să povestim cu orele.

Am fost foarte bucuros să ascult povestea noului meu prieten, programator. Puțini sunt cei care încep să învețe programare de la vârste fragede. El a început din clasa a 3-a.

Are acum propria firmă de IT și ce mi-a plăcut mult este felul în care lucrează cu angajații săi. Îi tratează ca pe prietenii lui. Nici nu au un program fix. Trebuie doar să lucreze un anumit număr de ore și să își îndeplinească taskurile.

Ție ți-ar plăcea să lucrez așa?

Echipa Zig Zag prin România